Ai o tuse care durează? Vezi ce trebuie să faci!
Seacă sau productivă, spontană sau voluntară, acută sau cronică… Oricum ar fi, tusea este întotdeauna neplăcută. Iată cum trebuie tratată pentru a evita complicaţiile.
Sâcâitoare şi adesea obositoare, tusea nu este altceva decât un reflex de apărare al organismului împotriva agenţilor exteriori iritanţi cu care vine în contact (virusuri, bacterii, agenţi poluanţi). Ea ajută la eliminarea corpilor străini pătrunşi pe căile respiratorii şi a secreţiilor acumulate în bronhii.
Când trebuie să te prezinţi la medic?
O tuse care durează mai mult de trei săptămâni impune în cele mai multe cazuri necesitatea unui consult medical. Şi, cum ea nu este o afecţiune în sine, ci un simptom al unei boli, persistenţa sa în timp poate fi semnul apariţiei unei complicaţii. De asemenea, este foarte indicat ca tratamentul medicamentos să se facă numai pe baza unei prescripţii medicale primite în urma unui consult.
Din ce cauze poate apărea?
Primul pas în tratarea tusei este depistarea factorilor care o determină. Cel mai adesea, tusea este asociată cu o afecţiune de natură respiratorie, provocată de o infecţie virală sau de un mediu toxic. Însă, ea poate fi simptomul unor afecţiuni care nu sunt localizate în zona aparatului respirator.
Astfel, o tuse fără alte simptome asociate (febră, secreţii nazale), care apare mai ales după o perioadă de repaus sau după ce persoana a stat în perioadă orizontală, poate fi manifestarea unui reflux gastro-esofagian. În cazul în care acesta nu a fost diagnosticat la timp, există riscul ca sucul gastric să irite esofagul, provocând accese de tuse.
O afecţiune cardiacă, cum ar fi insuficienţa ventriculară, de exemplu, se poate manifesta pe timpul nopţii sau în urma efortului fizic prin episoade de tuse uscată. În plus, pot apărea şi stări de sufocare atunci când persoana stă în poziţie orizontală.
Şi o afecţiune ORL, de tipul rinofaringite, sinuzite, otite pot provoca o iritare a terminaţiilor nervoase, care la rândul său, poate duce la apariţia unor episoade tusive.
În cazul anumitor persoane, tusea poate fi o reacţie la stres, care se poate întinde pe durata mai multor săptămâni sau luni.
În cazul unei infecţii virale sau bacteriene
În funcţie de regiunea în care se localizează infecţia, tusea poate fi simptomul unei laringite, traheite sau bronşite. Bronşita debutează cu o tuse seacă, iritantă şi care, eventual, poate fi asociată cu secreţii nazale şi cu o febră de 38-38,5ºC. Se recomandă izolarea bolnavului, administrarea de produse mucolitice, pentru fluidizarea secreţiilor acumulate în bronhii, suplimentarea aportului de minerale (în special, cupru şi sulf), consumul a cel puţin 1,5 litri de lichide şi repausul, somnul şi relaxarea ajutând organismul să lupte împotriva infecţiei. Antibioticele sunt prescrise doar în caz de suprainfecţie. În tot acest timp, trebuie urmărită evoluţia temperaturii. De obicei, dacă tratamentul urmat este corect, temperatura scade după câteva zile zile, iar tusea devine productivă. Deşi neplăcută, această secreţie purulentă nu trebuie să îngrijoreze, pentru că astfel se curăţă bronhiile. În schimb, dacă febra nu cedează, ci, dimpotrivă, are o curbă ascendentă, trebuie consultat din nou medicul pentru ajustarea tratamentului.
În cazul unei alergii
O tuse alergenă, provocată de o serie de factori particulari (contactul cu un animal, inhalarea unui aer poluat, locuitul într-un mediu umed, sensibilitate la praf, la polen etc.) este adesea uscată şi prezintă o serie de simptome caracteristice: secreţii nazale, ochi lăcrimoşi sau chiar apariţia unei eczeme. Pentru a face să dispară acest tip de tuse, trebuie identificat factorul care determină apariţia ei şi, pe cât posibil, îndepărtat. Apoi, cu ajutorul medicului alergolog, se va încerca desensibilizarea organismului la acel alergen. În paralel, pentru a reduce frecvenţa şi importanţa crizelor alergice, se va prescrie un tratament medicamentos pe bază de histaminice şi cortizon.
Cât de eficiente sunt siropurile antitusive?
În cazul apariţiei unei tuse, mai ales dacă aceasta persistă în timp, există de multe ori tentaţia de a apela la siropurile antitusive. Însă, fără a fi prescrise de medic, ele pot face mai mult rău decât bine. În plus, multe dintre siropurile împotriva tusei nu fac decât să inhibe centrul nervos care acţionează tusea sau să amorţească gâtul iritat, neavând efect terapeutic asupra cauzei care o provoacă. Cu alte cuvinte, aceste siropuri nu fac decât să mascheze boala care determină apariţia acestui simptom. Ba, mai mult, pentru că inhibă reflexul protector de eliminare a secreţiilor, poate duce la agravarea bolii.
! Avizul medicului în administrarea siropurilor de tuse este cu atât mai necesar, cu cât trebuie luate în considerare anumite contraindicaţii. De asemenea, trebuie avut în vedere că unele siropuri antitusive au efect somnifer, deci nu trebuie folosite de către cei care conduc.