Foto: www.space.com
in

Sonda Solar Orbiter, rezultatul unei colaborări între NASA şi Agenţia Spaţială Europeană

Sonda Solar Orbiter şi-a început duminică, 9 februarie, lungul drum spre Soare cu scopul de a studia de aproape steaua căreia îi datorăm totul pe Pământ.

După lansarea produsă la ora locală 23:03 de la baza Cape Canaveral, din Florida (04:03 GMT pe 10 februarie), sonda se află pe drum spre interiorul Sistemului Solar. La aproximativ o oră după desprinderea de sol, sonda s-a separat de treapta superioară a rachetei portante, şi-a extins panourile solare şi a transmis înapoi spre Pământul un semnal care însemna că dispune de energie şi că, până în acel moment, misiunea s-a desfăşurat conform programului, transmite Space.com.

Solar Orbiter va avea nevoie de aproximativ 2 ani pentru a ajunge pe orbita operaţională stabilită în jurul Soarelui, de unde va surprinde imagini fără precedent ale polilor stelei noastre.

Pe termen scurt însă, în următoarele câteva zile, sonda îşi va extinde antenele pentru comunicaţii şi îşi va testa instrumentele de bord. Testarea instrumentelor de bord va dura 3 luni. Solar Orbiter se află pe o traiectorie unică ce îi va permite să surprindă primele imagini ale polilor solari. Ea se va afla suficient de aproape pentru a obţine măsurători de detaliu despre Soare peste 2 ani. Acest lucru nu înseamnă că va trebui să aşteptăm 2 ani pentru a primi primele date ştiinţifice. Fabio Favatta, şeful programului de comunicare ştiinţifică al ESA, a precizat că sonda va transmite date ştiinţifice despre Soare pe măsură ce se apropie de stea. Instrumentele sondei au fost activate la 36 de ore după lansare (marţi, 11 februarie, ora 16:00 GMT).

Suita de instrumente din dotarea sondei Solar Orbiter combină două moduri diferite de studiu: In-situ, care vor măsura parametri din mediul din jurul sondei şi respectiv instrumente care vor aduna date despre Soare de la distanţă.

Foto: (c) ESA/ATG medialab / www.space.com

Solar Orbiter va face 22 de treceri prin periheliu (cel mai apropiat punct al orbitei sale faţă de Soare) în următorii 10 ani şi va fi asistată gravitaţional de planeta Venus, pentru a câştiga viteză şi pentru a se plasa pe traiectoria necesară pentru a avea vizibilitate optimă asupra polilor solari. „Primele mari obiective ştiinţifice ale misiunii vor fi atinse după interacţiunea cu Venus”, conform lui Favatta.

În timpul etapei de „croazieră” a misiunii, care se va încheia în noiembrie 2021, sonda va efectua trei survoluri planetare pentru a câştiga viteză şi a se putea apropia mai mult de Soare. Două dintre acestea vor fi în jurul lui Venus (în decembrie 2020 şi în august 2021), urmat de un survol al Pământului în noiembrie 2021.

Foto: (c) ESA/ATG medialab / www.space.com

După ce va încheia acest ultim survol planetar, cel în jurul Pământului, Solar Orbiter se va afla în poziţia din care va putea să-şi înceapă faza primară a misiunii. De-a lungul a 5 ani, sonda se va apropia din ce în ce mai mult de Soare, plasându-se pe orbite eliptice în jurul stelei. Prima sa trecere prin apropierea relativă a Soarelui va avea loc în luna iunie, iar apoi sonda va mai efectua câteva survoluri ale planetei Venus pentru a-şi modifica unghiul orbital şi pentru a putea să-şi îndrepte instrumentele direct spre polii solari.

Primele date ştiinţifice de la Solar Orbiter sunt aşteptate în cursul lunii mai, conform lui Nicky Fox, directorul Departamentului de Fizică Solară al NASA.

Solar Orbiter este echipată cu instrumente similare celor folosite în cadrul unei alte misiuni de observare a Soarelui, cea a sondei Parker, aparţinând NASA. Conform lui Fox, cele două sonde vor putea conlucra pentru a oferi o perspectivă cât mai completă asupra proceselor solare.

„Am aşteptat 60 de ani să avem o sondă în heliosfera interioară, iar acum, în interval de 18 luni, dispunem de două astfel de sonde acolo. Este o perioadă extraordinară pentru heliofizică”, a comentat Nicky Fox.

Solar Orbiter i se va alătura sondei Parker Solar Probe la timp pentru cea de-a 5-a trecere pe la periheliu a celei din urmă, în luna mai. Solar Orbiter, pe orbită la o distanţă de 42 de milioane de kilometri, va observa sonda Parker în timp ce culege date despre activitatea solară, permiţând echipei ştiinţifice a misiunii să compare datele obţinute de la ambele sonde, pentru o mai mare acurateţe. Acest tip de colaborare va continua în următorul deceniu, NASA şi ESA lucrând în tandem pentru a elucida misterele Soarelui.

Foto: (c) ESA / www.space.com

Solar Orbiter este prima sondă care are misiunea de a studia Soarele în corelaţie cu heliosfera sa – gigantica bulă magnetică generată de Soare şi care se extinde până la frontierele Sistemului Solar – şi va încerca să stabilească o relaţie de tip cauză efect între ce se întâmplă pe Soare şi ce observăm în spaţiul din apropierea Pământului.

Aceste informaţii vitale îi vor ajuta pe cercetători să obţină modele mai complete ale activităţii câmpului magnetic solar, motorul ciclului de 11 ani al activităţii solare. Pe măsură ce Soarele devine mai activ, în cursul unui ciclu de 11 ani, creşte numărul de pete solare ce se formează, creşte nivelul radiaţiilor emise de Soare, precum şi cel al materiei ejectate de Soare (fluxurile de vânt solar). Activitatea solară susţine viaţa de pe Pământ dar o şi poate afecta sau chiar distruge. Sonda Solar Orbiter are misiunea de a-i ajuta pe oamenii de ştiinţă să înţeleagă în detaliu procesele ce au loc în Soare.

Primul survol prin apropierea relativă a unui pol solar se va produce în 2025, când sonda se va plasa la o înclinaţie de 17 grade deasupra planului eliptic – planul din care Pământul şi alte planete orbitează Soarele. Tot atunci sunt aşteptate şi primele imagini ale polilor solari.

„Este nevoie de foarte multă energie pentru a scoate o sondă spaţială din planul eliptic. Aşa că vom avea nevoie de câteva survoluri ale planetei Venus”, conform lui Fox. În cele din urmă, sonda se va folosi de atracţia gravitaţională a lui Venus pentru a se plasa la înclinaţia de 17 grade, apoi 24 şi în cele din urmă 33 de grade – această ultimă poziţie îi va oferi cea mai bună perspectivă asupra polilor solari, de deasupra planului eliptic.

O altă sondă aparţinând NASA, Ulysses, a survolat polii Soarelui dar nu a avut la bord instrumente imagistice. Ulysses a efectuat o serie de măsurători care au arătat că în zonele polare, câmpul magnetic al Soarelui este foarte diferit de câmpul magnetic din restul zonelor solare. Informaţiile primite de la această sondă i-au convins pe oamenii de ştiinţă că este nevoie de o nouă misiune pentru a elucida misterele câmpului magnetic solar şi astfel a apărut proiectul Solar Orbiter.

Günther Hasinger, directorul ştiinţific al ESA, a precizat pentru Space.com că încă nu se ştie care va fi sfârşitul misiunii Solar Orbiter. Conform lui Hasinger, această sondă ar putea avea trei destine diferite: Solar Orbiter ar putea rămâne pe orbita finală, adunând date până va rămâne fără energie sau ar putea să apeleze din nou la planeta Venus pentru a-şi modifica traiectoria spre exteriorul Sistemului Solar sau ar putea să se prăbuşească pe Venus.

În ceea ce priveşte această ultimă variantă, Hasinger a precizat că instrumentele sondei Solar Orbiter nu au fost concepute să reziste unei coborâri prin atmosfera ultradensă a lui Venus, însă, chiar şi aşa, ar fi interesant de văzut ce date ar putea transmite până în momentul în care ar fi distrusă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Dana Războiu, declarații sfâșietoare după divorţ: ”Am făcut terapie. Acum sunt şi mamă şi tată pentru copii!”

6 mesaje pe care nu ar trebui să i le trimiți niciodată partenerului tău