Orele online nu spun toată povestea. Cine riscă mai mult când rețelele sociale devin refugiu emoțional
Un studiu pe 158 de adolescenți arată că timpul petrecut pe ecran ascunde profiluri psihosociale distincte, nu un singur tip de utilizator problematic.
Adolescenții care par lipiți de telefon nu intră toți în aceeași poveste. Un studiu nou arată că timpul petrecut pe ecran este doar partea vizibilă. În spate apar profiluri psihosociale foarte diferite, cu riscuri care nu seamănă deloc între ele.
În studiul publicat în „Current Psychology”, echipa condusă de dr. Zeynep Seda Albayrak de la Facultatea de Medicină a Universității Koç a analizat 158 de adolescenți. Aceștia aveau vârste între 9 și 18 ani și erau recrutați din clinici de psihiatrie pediatrică ambulatorie. Folosind un algoritm de clusterizare, cercetătorii au separat trei profiluri distincte, nu un singur tip de utilizator problematic al tehnologiei.
Asta schimbă mult felul în care privești un adolescent foarte activ online. Sau un tânăr care trăiește pe rețelele sociale. Judecata rapidă, „prea multă tehnologie”, ratează tocmai miza reală. De ce stă acolo? Ce caută? Și ce problemă emoțională poate masca acest obicei?
Dr. Zeynep Seda Albayrak a explicat pentru Medicalxpress, potrivit Medicalxpress, că părinții și clinicienii ajung adesea la concluzia simplă că adolescentul petrece prea multe ore în fața ecranului. Cercetătoarea spune însă că tipul și semnificația angajamentului digital pot varia substanțial în funcție de profilul psihologic și demografic al fiecărui adolescent.
Fetele mai mari cu anxietate și depresie au avut cel mai ridicat risc pe rețelele sociale
Primul grup a fost format în principal din fete mai în vârstă. Ele aveau un risc psihologic moderat și un raport relativ echilibrat cu mediul digital. Detaliul important este altul: simpla prezență a unor simptome psihiatrice nu a însemnat automat și o suprautilizare severă a tehnologiei.
Al doilea grup, cel mai mare dintre cele trei și tot predominant feminin, a ridicat cele mai multe semne de întrebare. Aici au apărut niveluri mari de simptome de internalizare, în special anxietate și depresie. Tinerele aveau abilități relativ bune de recunoaștere a emoțiilor, dar și niveluri mai scăzute de educație parentală. Acest grup a înregistrat și cele mai înalte niveluri de utilizare problematică a rețelelor sociale, smartphone-urilor și internetului, comparativ cu celelalte două grupuri.
Dr. Zeynep Seda Albayrak a transmis că platformele digitale orientate social pot avea o greutate specială pentru adolescenții care trec prin suferință emoțională. Rețelele sociale și telefonul pot oferi conexiune, reasigurare și exprimare emoțională, dar se pot lega strâns și de comparația socială, validarea digitală sau evitarea dificultăților offline.
Mesajul e incomod, dar clar. Nu orice scroll înseamnă același lucru. La unele adolescente, rețelele sociale pot funcționa ca refugiu emoțional. Iar aici discuția nu mai este despre minute și ore, ci despre vulnerabilitate.
Băieții mai tineri au avut alt tip de profil, iar gaming-ul a ieșit mai clar în față
Al treilea grup a fost alcătuit în principal din băieți mai tineri. Cercetătorii au găsit aici mai multe trăsături de externalizare, inclusiv o prevalență mai mare a tulburării de deficit de atenție și hiperactivitate. În plus, au avut performanțe mai slabe la sarcina de recunoaștere a emoțiilor.
Surpriza este că acest grup nu a avut, per total, cele mai ridicate niveluri de utilizare digitală problematică. Din contră, nivelurile au fost comparativ scăzute. Gaming-ul a avut însă un loc mai proeminent în activitățile lor digitale.
Cercetătorii subliniază un detaliu care taie multe interpretări pripite. Scorurile de gaming nu au diferit semnificativ între cele trei grupuri. Cu alte cuvinte, jocurile nu au fost neapărat mai problematice la băieții mai tineri decât la ceilalți, ci mai centrale în repertoriul lor digital mai limitat.
Dr. Zeynep Seda Albayrak a explicat că jocurile pot atrage adolescenții care preferă medii structurate și rapide, cu reguli predictibile și feedback imediat. Dar și cu mai puțină ambiguitate emoțională. De aici vine și miza clinică: nu contează doar cât joacă un adolescent, ci și ce rol ocupă gaming-ul în viața lui emoțională și socială.
De ce eticheta „dependență de ecran” devine prea simplă
Concluzia cercetătorilor lovește fix în ideea care circulă cel mai des: toată utilizarea ecranului ar trebui tratată la fel. Dr. Zeynep Seda Albayrak arată că doi adolescenți pot petrece un timp similar online. Și totuși, ei pot folosi tehnologia din motive complet diferite, cu riscuri foarte diferite.
Aici se schimbă și felul în care merită privite presiunea online, detox-ul digital și viețile trăite pe rețelele sociale. Un adolescent foarte prezent pe Instagram nu are automat aceeași problemă ca unul care se refugiază în jocuri. Contextul emoțional și social face diferența. Înțelegerea adolescentului și a funcției pe care o servește o activitate digitală poate conta la fel de mult ca simpla numărare a orelor petrecute pe ecran, a transmis cercetătoarea.
Studiul a fost realizat pe adolescenți care primeau îngrijiri psihiatrice, nu pe un eșantion general. Acest detaliu contează când citești rezultatele. Ce urmează este o schimbare de perspectivă: mai puțină grabă în a pune eticheta „prea mult ecran” și mai multă atenție la profilul psihologic din spate.
Citește și:
