Tatiana Stepa a muncit în mina din Lupeni după interzicerea Cenaclului Flacăra
La 17 ani de la moartea Tatianei Stepa, un detaliu neștiut iese la iveală: artista a fost nevoită să lucreze în mina din Lupeni, după interzicerea
Pentru mulți, Tatiana Stepa însemna mai ales vocea caldă din folkul românesc.
Povestea ei depășește scena și aplauzele. În septembrie 1982, Tatiana Stepa a urcat pe scena Cenaclului Flacăra în fața a 30.000 de spectatori, cu piesa „Și-am să-mi fac o doină”. Până în 1985, ea a fost una dintre vocile acelui fenomen. După interzicerea cenaclului, parcursul ei artistic s-a rupt brutal, ducând-o spre munca din mină, înainte să ajungă redactor de carte în București.
Tatiana Stepa s-a născut pe 21 aprilie 1963, în Lupeni, județul Hunedoara, și a murit pe 7 august 2009, la Spitalul Militar din București, după o luptă lungă cu cancerul. Acest contrast rămâne puternic și azi: o artistă lansată în fața a zeci de mii de oameni a trecut, în câțiva ani, printr-o viață cu totul diferită de imaginea romantică pe care o lasă, de obicei, un nume mare din muzică.
A revenit pe scenă și și-a construit drumul singură
Revenirea ei în muzică a avut loc între anii 1992 și 1996, în cadrul Cenaclului „Totuși iubirea”, condus de Andrei Păunescu. După 1996, și-a construit o carieră solo de succes. Acest lucru arată cât de greu și-a recâștigat locul în fața publicului după anii în care fusese scoasă din traseul firesc al scenei.
Repertoriul ei a inclus atât creații proprii, cât și versurile unor poeți consacrați precum Adrian Păunescu, Lucian Blaga, Serghei Esenin și Federico García Lorca. Prin asta, Tatiana Stepa a rămas un nume prezent pentru iubitorii de folk: a fost o artistă care a dus mai departe și poezia, și emoția, și biografia ei apăsată.
Click arată că tocmai apropierea dintre ultimul concert și moartea ei face ca fiecare comemorare să aducă în prim-plan cântecele și forța cu care a rămas prezentă pe scenă până la final.
Ce rămâne după 17 ani
După moarte, Tatiana Stepa a primit titlul de Cetățean de Onoare al municipiului Lupeni, iar albumul omagial „Cântec pentru prieteni” a fost lansat post-mortem. Acest lucru reprezintă recunoaștere oficială și felul concret în care numele ei continuă să se lege de orașul în care s-a născut și de muzica prin care a trecut peste anii grei.
Pe 7 august, la 17 ani de la dispariția ei, rămâne centrală această biografie în două lumi: debutul din septembrie 1982, în fața a 30.000 de oameni, și ultimul drum pe scenă, pe 31 iulie 2009, la Vama Veche.
Citește și:
