Rodney Crowell, legendă a muzicii Americana, se pregătește să lanseze un album pe care l-a înregistrat acum 20 de ani și de care, pur și simplu, a uitat. Materialul, intitulat „Then Again”, va fi lansat pe 26 iunie de New West Records și este promovat de o piesă în colaborare cu regretatul Guy Clark, „Are You One of Us?”.
„Sincer, uitasem complet de înregistrare”
V-ați putea imagina să înregistrați un album întreg, de calitate, și apoi pur și simplu să uitați de el? Ei bine, lui Rodney Crowell i s-a întâmplat. Artistul a redescoperit proiectul din 2006 în timp ce făcea curățenie în studioul său de acasă.
„Sincer, uitasem complet de înregistrare, iar când am ascultat-o, am zis: «Uite-l pe Guy, wow. Asta trebuie să apară!»”, povestește Crowell. Inițial, s-a gândit să lanseze doar piesa cu Guy Clark ca un single de sine stătător.
Numai că restul albumului s-a dovedit a fi la fel de puternic. Decizia a venit rapid. „Așa că mi-am sunat managerul și i-am spus: «Hei, tocmai am scos un album [‘Airline Highway’, lansat în 2025], dar cui îi pasă? Lumea e diferită acum, nu contează. Nimănui nu-i pasă. Hai să mai lansăm unul.»”
Un duet atipic cu o legendă
Piesa „Are You One of Us?” este mai degrabă un dialog decât un duet clasic. Crowell cântă, în timp ce Guy Clark intervine cu replici sarcastice, rostite. Colaborarea a avut loc într-o perioadă în care vechii prieteni se împăcau după o ceartă.
„Știi, Guy și cu mine eram prieteni vechi”, explică artistul. „Eram genul de prieteni care se iubeau, chiar dacă am avut și certurile noastre. L-am avut pe Guy Clark supărat pe mine, și e o chestie destul de serioasă când Guy Clark e supărat pe tine! Ne-am împăcat. A fost vina mea. Eu am fost nesimțitul în povestea aia. Dar încă lucram la a ne apropia din nou când am făcut [piesa]. Și știam că, pentru ce aveam eu nevoie în cântec, Guy avea sentimentul potrivit, și Guy e un mare actor de cântece… sau era… Este. A fost ca și cum ar fi venit John Gielgud să joace rolul, așa că știam că va fi perfect și a tras dintr-o singură dublă, și pur și simplu îi trage preșul de sub picioare naratorului meu. A fost o conversație și a fost atât de distractiv. Cântecul ăsta, adică, s-ar potrivi cu siguranță și astăzi, știi, dreapta și stânga, și cele două nu se vor întâlni niciodată.”
Și totuși, în piesă, cei doi nu sunt adversari. „Cei doi naratori sunt de fapt în aceeași echipă. Pentru că atunci când am scris cântecul, partea adăugată este un fel de reiterare a ceea ce spun eu, dar din punctul de vedere al unui tip destul de arțăgos. Deci nu avem scopuri diferite, pentru că cei doi naratori sunt practic de aceeași parte a baricadei: «Hei, noi suntem cool și voi nu. Noi suntem liberali și voi nu. Așa că, poftim»”, spune Crowell râzând.
De ce a fost abandonat albumul acum 20 de ani?
Cum vine asta, să pui pe tușă un material atât de bun? Pe bune, motivele sunt pur artistice. Crowell simțea la acea vreme că albumul semăna prea mult cu o trilogie pe care tocmai o încheiase („The Houston Kid”, „Fate’s Right Hand” și „The Outsider”).
„Studioul meu de acasă devenise aglomerat și aveam un asistent part-time care mă ajuta să fac ordine, și am găsit un hard drive pe care l-am încărcat în computer și am zis: «Oh, recunosc asta.» (…) Dar l-am pus pe raft pentru că făcusem «The Houston Kid», «Fate’s Right Hand» și «The Outsider» în același studio, și făcusem și un album Cicadas [cu o trupă de proiect]. Suna de parcă îmi auzeam toate tehnicile de producție strigând la mine. Așa că am decis să-l las deoparte, am cheltuit o grămadă de bani proprii pe el și m-am dus în L.A. să fac un disc cu Joe Henry, «Sex and Gasoline», în schimb.”
Muzicienii cu care lucra atunci au fost șocați de decizie.
„Se simțea prea familiar la vremea respectivă. Și am lucrat cu un grup destul de strâns de muzicieni, Michael Rose, Steuart Smith și alții, și li se măriseră ochii de uimire, zicând: «Nu-l scoți?» Tuturor le-a plăcut. Și le-am spus: «Ei bine, vă iubesc, dar o să mă duc în California să fac ceva complet diferit.» Aveam nevoie să învăț ceva nou despre mine”, își amintește el.
Dar după 20 de ani, perspectiva s-a schimbat. „După acești 20 de ani, am pus [albumul] și mi-a sunat bine. Nu mi-am mai auzit «tehnicile» de producție așa cum le-aș fi auzit atunci. Era doar o serie proaspătă de cântece.”
Piese noi și o viziune sinceră
Pentru a completa albumul „Then Again”, Crowell a adăugat două piese mai recente. Una este „If I Could Speak to Leonard”, înregistrată înainte de moartea lui Leonard Cohen, și cealaltă este „Go Light a Candle”, un bonus track cu Emmylou Harris și Lera Lynn, lansat digital în 2025.
Artistul rămâne un susținător al formatului de album, chiar dacă nu mai e la modă. „Îmi place să fac albume. Știi, nu cred că mai sunt atât de la modă, dar e al naibii de distractiv să le faci. Pentru mine, e ca o expoziție de artă. E ca și cum aș spune, «o să agăț 10 tablouri aici». Asta e mentalitatea mea când o fac.”
Iar despre industria muzicală actuală, are o viziune pragmatică. „Sunt productiv, așa că știi ce, o să încep pur și simplu s-o scot pe piață, frate. Cui îi pasă? E ceea ce iubesc să fac, iar oamenii pot să participe sau nu. Unul dintre lucrurile legate de era modernă și muzică este că nu prea poți lăsa egoul să intervină, pentru că riști să fii rănit destul de repede.”
În final, totul se reduce la recunoștință. „În măsura în care cineva ascultă muzica pe care o înregistrezi, sunt doar recunoscător, pentru că muzica înregistrată nu mai este la fel de prețioasă cum era. Pe vremuri, când citeam toate notele de pe copertă și tot, discurile erau prețioase. (…) Încă țintesc spre asta, iar când am redescoperit acest album, am zis: «Ei bine, e bun. Pot fi mândru de asta.»”
Tracklist complet „Then Again”
- I Won’t Lie
- Are You One of Us? (feat. Guy Clark)
- If I Could Speak To Leonard
- Bring It on Home To Memphis
- The Ballad of Artemis and Orion
- Sing Your Heart Out (feat. Kieran Goss & Annie Kinsella)
- Whatcha Gonna Do Now #2 (feat. Lyle Lovett & Chely Wright)
- The Has-Been Vents His Spleen
- 40 Winters
- Go Light a Candle (feat. Emmylou Harris & Lera Lynn)
