Povestea lui Elvis Ray: „Viața mea înainte de fotografie”

Elvis Ray este un fotograf cu o poveste speciala pe care ne-a impartasit-o si noua. „Viața mea înainte de fotografie. Aici vreau să vă descriu puțin  viața mea de dinainte de practica această artă.
Trebuie să înțelegeți că eu am crescut la sat, defapt comună mai exact în comuna Orțișoara județul Timiș.

Pot spune că am avut o copilărie destul de liniștită și frumoasă, draga mea mamă a încercat mereu să mă ferească de lucrul greu și nici nu o condamn sincer. Ea a încercat mereu să-mi ofere tot ce este mai bun împreună cu tatăl meu.

Toate fiind bune și frumoase până când într-o zi din anul 2008… atunci in ziua aia viața mea a luat o întorsătură la 180 de grade.

După cum spuneam mai sus viața mea a luat o întorsătură gravă in 2008 aceesta fiind anul in care maică-mea s-a îmbolnăvit. Fiind copil la vremea respectivă îmbolnăvirea mamei mele a avut un efect foarte mare asupra mea fix la vârsta la care aveam cea mai mare nevoie de ambii părinți… in special de mama pentru că eu când am fost mic ca să zic așa eram foarte mămos și mi-a fost extrem de greu să știu că voi crește și mama mea nu o să participe la diversele evenimente foarte importante din viața mea atunci când se vor întâmpla.

Maica-mea s-a imbolnăvit efectiv peste noapte însă după o scurtă vizită la doctorul psihiatru ni s-a dat un și un diagnostic tulburare delirantă, pentru mine nu a fost nimic mai șocant decât această veste pe care am primit-o și eu și tatăl meu in acel moment. În momentul când s-a imbolnăvit am știut că o să fiu nevoit să renunț la școală și la sportul pe care il practicam ( rugby). Acum probabil vă întrebați că ” okay Elvis mama ta s-a îmbolnăvit dar tu de ce ai renunțat la școală?” Păi răspunsul este următorul … boala mamei mele, pentru că aproape in permanență cineva trebuia să stea cu ea deoarece avea obiceiul să pună mâna ba pe cuțit să se rănească, ba pe o frânghie ca să se spânzure și lista continuă.

La școală am apucat să merg doar primul semestru din clasa a 9a din nefericire pentru mine dar nu regret că am renunțat absolut deloc, am făcut-o pentru mama mea și niciodată nu voi spune că imi este rușine de chestia asta sau că imi pare rău. Cu toate că am avut parte de multe evenimente rele in viața mea acestea nu m-au făcut să fiu mai slab de fire… chiar din contra m-au întărit și m-au maturizat mai devreme, m-au făcut să văd viața din alte perspective pe care foarte mulți tineri nu le văd la o vârstă atât de mică.

Elvis
Elvis

 

Lucram cu ziua la 14 ani mergeam cu animalele pe câmp la păscut atunci când tatăl meu nu lucra sau nu avea de lucru la ferma unde mai lucra din când in când, făceam chestia asta pentru că tratamentul mamei mele era destul de scump iar salariul tatălui meu nu era suficient de mare pe vremea respectivă avea undeva la 900 – 1000 de lei ceva de genul dacă nu mă înșel, apoi am lucrat ca salahor pe șantier la 16 ani… munceam atât de mult și de greu încât seara când mă puneam in pat să dorm simțeam efectiv că mâiniile imi ajung la călcâi atât de greu imi era toate acestea până când am făcut 18 ani. La vârsta de 18 ani am descoperit că pot câștiga mult mai mulți bani cu un efort mult mai puțin, tocmai descoperisem domeniul videochatului undeva prin anul 2011. Fără să mint mi-a plăcut pentru că făceam bani foarte mulți intr-un timp foarte scurt ținând cont că rețeta mamei mele costa destul de mult la vremea respectivă a fost o sursă de venit foarte bună pentru o lungă perioadă de timp ca să spun așa, nu imi este rușine să spun că am făcut și videochat char deloc sunt o persoană asumată iar atunci când ești o persoană asumată nu te mai deranjează criticiile nimănui.

După ce a trecut perioada cu videochatul am plecat in Anglia la lucru, lucrasem primul job intr-o fabrică de semi-preparate adică mâncare gătită pe jumătate, la această fabrică am lucrat cam 3 luni după care am plecat in Leicester să fac un curs pentru H.C.A adică Health Care Assistent. Practic aveam grijă de bătrânei din azile câștigam destul de binișor ca să zic așa dar tot simțeam că ceva lipsește in viața mea și simțeam că locul meu nu este acolo așa că pe la sfârșitul anului 2016 m-am întors înapoi in România ș mi-am deschis o mică agenție imobiliară, am lucrat eu ce am lucrat pe imobiliare (eu după ce m-am lăsat de videochat și înainte de a pleca in Anglia am lucrat ca agent imobiliar) după o perioadă scurtă de timp am căzut intrat într-o depresie ce m-a ținut undeva la 7 luni de zile. Timp în care nu mai ieșisem din casă nu mai aveam grijă de mine absolut deloc. Tot ce făceam nu mergea, nu reușeam să mai ies la suprafață și să nu mai am grija zilei de mâine toate astea până in anul 2019 unde am descoperit pasiunea pentru fotografie.

Să începem cu începutul:

  • Era anul 2019, iar eu nu eram o persoană foarte activă. Toată mișcarea mea era de acasă până la magazin si înapoi pentru a mă juca jocuri online, apoi intr-o zi m-am gândit cum ar fii să fac poze și să fiu creativ. Pe vremea respectivă urmăream un fotograf din American (îl puteți căuta pe instagram @marksingerman) și eram absolut uimit să văd cum aduce la viața omul acela fotografiile pe care le realiza, culorile folosite și stilul lui unic m-a făcut să imi doresc și eu să practic această artă.
  • Așa că mi-am propus să imi cumpăr și eu primul meu aparat foto DSLR, sincer să vă spun nici nu am știut ce am cumpărat, la prima vedere efectiv am mers in Media Galaxy la noi in Shopping City Timișoara și am pus mâna pe primul aparat foto de pe raftul unde erau expuse. Când am ajuns acasă aflasem că am cumpărat un aparat foto de la Nikon, acel aparat fiind unul de amatori, avea ceva megapixeli, avea un focus decent și venise la pachet cu un obiectiv kit-lens clasicul 18-55 MM cu care nu prea aveai ce să faci. Bineînțeles că fiind amator și la început de drum acel kit-lens mi-a permis să mă acomodez cu aparatul foto, să înțeleg ce înseamnă iso, shutter speed, și deschiderea diafragmei ș.a.m.d.
  • Dupa ce cumpărasem aparatul foto stăteam și mă gândeam, ce urmează acum ? Ei bine nu prea multe aș putea spune, ținând cont că începusem in luna August m-am gândit că este o idee foarte bună să plec in Anglia deoarece acolo se află niște peisaje absolut superbe pe timp de toamnă. Unde de asemenea am si făcut prima mea fotografie și am expus-o pe site-ul unsplash.com/elvisray

O bună perioadă de timp petrecută in Anglia am decis să mă întorc înapoi în România, pentru că nu am reușit să fac ceea ce mi-am propus și anume să fac landscape photography ( fotografie de peisaj) am încercat eu tot felul de metode, dar din păcate nu a fost să fie… cel puțin nu momentan.

  • Ajuns înapoi în România am început să caut persoane cărora să le ofer ședințe foto pe gratis doar pentru a practica cât mai mult portrait photography, iar primul ”shooting foto” pe care l-am făcut a fost cu un vechi amic de al meu Matache (și nu, nu Matache măcelarul) căruia i-am făcut niște poze de care nu sunt chiar mândru(cel puțin atunci nu eram) dar acum este foarte amuzant să privesc în urmă și să realizez cât am evoluat in tot acest timp. Am să vă pun și 2-3 poze făcute cu Matache.
  • După ce făcusem pozele cu Matache am început să întreb tot mai multă lume dacă nu dorește să le ofer o sesiune foto pe gratis bineînțeles că majoritatea persoanelor care vedeau deja pozele de pe contul meu de instagram refuzau, unele persoane cred că vedeau ”disperarea” in ochii mei și acceptau doar de dragul de a mă ajuta să practic și să muncesc cât mai mult la skill-ul meu de fotograf și să mă dezvolt cât mai mult.
  • Apoi o perioadă plină de refuzuri am luat și o pauză de la a mai practica această artă. după care într-o zi Matache m-a întrebat : Elvis nu vrei să îi faci poze lui Alex Mica? iar eu din ce mai știam despre Alex Mica era faptul că prin 2013-2014 a scos el o piesă Dalinda și devenise foarte cunoscut, bineînțeles că am acceptat propunerea respectivă, apoi a urmat să iau legătura cu Alex Mica și așa am devenit buni prieteni(am să vă atașez pozele făcute cu Alex Mica)
  • Venind după o pauză așa lungă efectiv m-a resetat, mi-a resetat modul de editare, modul de gândire, cum să interacționezi cu modelul sau persoana cu care faci acel shooting foto și așa mai departe. Între timp am început să mai fac ocazional și streetphotography dar mai rar.
  • Iar, după încă 3-4 săptămâni în care făcut absolut 0 poze m-am decis că e timpul să caut persoane mai cunoscute pe Instagram de la noi din Timișoara, am căutat eu ce am căutat și am ajuns pe profilul de instagram al Luminiței Safta după ce mi-am făcut curaj să îi scriu dacă poate să ma ajute cu o promovare într-un story la ea pe profil. I-am scris și apoi am și închis aplicația de Instagram. trecuse cam 2 zile și nu primisem un răspuns nici că da nici că nu abia in a 3a sau a 4a zi văd notificare de la Luminița precum că am primit un mesaj audio în care spunea că dacă am timp am putea să facem un shooting foto și asta m-ar ajuta mai mult decât să pună ea un simplu story. bineînțeles că am acceptat și a doua zi am vorbit despre detalii, când, cum și ce fel de shooting foto ar vrea după ce am stabilit aceste detalii ne-am întâlnit și am mers într-un lan de maci unde am făcut câteva poze. Spre deosebire de cele făcute cu Matache aceste poze erau deja de nota 7-9! (aveți pozele cu Luminița Safta atașate mai jos ) de asemenea și prima fotografie care a atins 450 de aprecieri iar de aici a început cu adevărat drumul meu in fotografie.
Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata