Era sus, avea bani și totuși a plecat din România. Ce poveste spune acum bateristul legendar al Phoenix
Bateristul Phoenix, Ovidiu Lipan Țăndărică, rupe tăcerea despre fuga sa din 1977. Nu sărăcia, ci succesul și felul în care cheltuia banii l-au făcut să plece din România
Ovidiu Lipan Țăndărică, bateristul care a scris istorie cu Phoenix, a spus acum clar că plecarea din România, în 1977, nu a venit din sărăcie. Miza era alta, mult mai incomodă: succesul uriaș al trupei îi adusese bani serioși, iar felul în care acei bani se duceau repede l-a pus în fața unei rupturi de viață.
Dincolo de anunț, mărturisirea schimbă complet povestea pe care mulți o spuneau despre acei ani. Nu vorbește despre lipsuri materiale, ci despre un artist care ajunsese, chiar în comunism, în vârful celebrității și care recunoaște fără ocolișuri că venea acasă cu sume mari, doar ca să le risipească imediat. Iar asta face totul și mai interesant: de ce să pleci tocmai când ești sus?
Succesul, nu sărăcia, a dictat plecarea din țară
Ovidiu Lipan Țăndărică și-a început drumul în muzică încă din adolescență, influențat de bunicul său, percuționist la Filarmonica din Iași. A cântat în formații importante, printre ele Roșu și Negru, dar Phoenix a fost numele care l-a transformat într-un simbol al rockului românesc.
În anii ’70, Phoenix umplea săli și aduna mii de spectatori la concerte. Asta înseamnă că Țăndărică nu era un muzician care fugea din anonimat, ci unul dintre cei mai cunoscuți artiști ai vremii. Pentru publicul de azi, comparația e simplă: nu vorbim despre un debutant care n-a prins trenul succesului, ci despre un nume care era deja acolo, în lumina reflectoarelor.
Dar chiar el a demontat ideea că plecarea ar fi avut la bază lipsurile. În declarațiile reluate de Viva, artistul a pus accentul pe altceva: pe banii mari și pe incapacitatea de a-i așeza într-o viață stabilă.
„Eram în vârful piramidei aici. Veneam acasă cu bani grei, pe care îi făceam praf imediat.”
Aici e și nodul poveștii. Când o vedetă spune că era „în vârful piramidei”, înseamnă că decizia nu a fost una de supraviețuire, ci una de ruptură personală. Pentru cine urmărește culisele marilor plecări din showbizul românesc, asta schimbă perspectiva: succesul nu te ține mereu pe loc. Uneori, exact el împinge spre o alegere radicală.
Integrarea în Germania, o provocare neașteptată pentru trupă
În 1977, Ovidiu Lipan Țăndărică a părăsit România alături de colegii săi din Phoenix și s-a stabilit în Germania. Numai că primii ani de acolo au fost, chiar după propriile sale declarații, mult mai grei decât își imaginase.
Datele publicate până acum nu arată exact ce dificultăți concrete a întâmpinat în Germania, dacă a fost vorba despre bani, adaptare sau carieră. Și tocmai lipsa acestor detalii lasă o fisură care spune mult: artistul a ieșit dintr-o zonă în care era star, cunoscut și bine plătit, ca să intre într-una în care nimic nu mai era garantat. Pentru orice vedetă, diferența asta doare. Pentru public, e partea de adevăr pe care o uităm des când privim din afară o plecare spectaculoasă.
Iar contrastul este puternic. În România anilor ’70, Phoenix era un fenomen. În Germania, începutul nu a semănat deloc cu imaginea aceea de succes continuu. Cu alte cuvinte, Țăndărică a lăsat în urmă o poziție dominantă pentru un drum despre care știa doar că nu-l mai putea evita.
Întâlnirile cu Nicu Ceaușescu, un detaliu misterios
Un alt amănunt care aprinde curiozitatea este faptul că artistul a avut întâlniri cu Nicu Ceaușescu înainte de plecarea din țară. Și da, aici povestea capătă imediat o tensiune aparte.
Ce s-a spus exact la acele întâlniri, cum au decurs și cât au contat în decizia finală nu a fost precizat în informațiile disponibile până acum. Dar simplul fapt că aceste întâlniri au existat adaugă o piesă grea într-un puzzle deja delicat. Nu e puțin lucru ca un muzician aflat în topul popularității să ajungă într-un asemenea cerc de putere chiar înainte să plece.
Dar tocmai aici trebuie păstrată măsura: nu a fost anunțat oficial ce s-a întâmplat în acele discuții și nici dacă ele au influențat direct plecarea. Ce rămâne cert este momentul: întâlnirile au avut loc înainte de 1977, iar plecarea s-a produs în acel an, împreună cu Phoenix.
Confesiunea lui Țăndărică dezvăluie o realitate rară
Pentru voi, partea cu adevărat tare nu este doar nostalgia Phoenix. E faptul că Țăndărică pune pe masă o realitate pe care vedetele o spun rar: poți avea faimă, bani și săli pline și, totuși, să simți că viața îți scapă printre degete.
Și mai e ceva. Când spune că banii erau „făcuți praf imediat”, artistul nu oferă o lecție morală, ci o imagine brută a unei vieți trăite pe repede înainte. Nu știm din datele publicate cum erau cheltuiți acei bani și nici ce alte probleme personale au cântărit în decizie. Știm doar că motivul real, așa cum îl formulează el acum, nu este cel la care mulți s-ar fi gândit prima dată.
Phoenix rămâne una dintre trupele-simbol ale rockului românesc, iar Ovidiu Lipan Țăndărică rămâne omul care spune, după decenii, că a plecat din România în 1977 nu din lipsuri, ci dintr-o criză ascunsă chiar în interiorul succesului. Voi cum citiți confesiunea asta: curaj sau prețul uriaș al faimei?
Citeste si
Andreea Bălan și Victor Cornea au stabilit data nunții
Jay-Z rupe tăcerea despre Blue Ivy la 14 ani Nu i se oferă totul pe tavă
