Emily Burghelea, trei nașteri în patru ani și un accident sever. De ce a ales hipnoza
Emily Burghelea vorbește despre efectele emoționale rămase după trei nașteri în patru ani și un accident grav. A ales terapia prin hipnoză pentru a înțelege fricile adânci și pentru a-și recăpăta echilibrul. Spune că rănile fizice s-au închis, însă urmele emoționale persistă.
Frici identificate după accident
În ședințe, a ieșit la suprafață o frică intensă de moarte, fixată în subconștient după accidentul cu risc vital. Emily recunoaște că se resimte, deși în exterior pare bine.
Terapie prin hipnoză pentru traume și anxietăți
Emily urmează ședințe de hipnoză pentru a identifica originea stărilor copleșitoare. Obiectivul este clar. Să își înțeleagă reacțiile și să reducă impactul traumelor. Specialiștii explică faptul că hipnoza deschide accesul la amintiri și emoții ascunse. Acestea pot influența comportamentul și starea de spirit.
Pași în terapie și obiectiv personal
Spune că lucrează cu sine constant. Vrea o revenire completă și o versiune mai puternică a propriei persoane. Îi motivează cei trei copii, Elisabeta, Amedea și Damian.
Familia, sursa principală de sprijin
Familia rămâne punctul ei de sprijin. Energia vine din timpul petrecut cu copiii. Joaca și grija zilnică dau sens rutinei. Emily vorbește și despre dorința pentru un climat de bunătate. Consideră bunătatea un dar de la Dumnezeu.
Soțul, Andrei, are un rol decisiv. El este primul apelat când apare o problemă. Spune râzând că ajunge la aproximativ 926.190 de apeluri pe zi.
Ce îți spune experiența ei
– Cere ajutor specializat dacă te simți copleșit după un traumatism sau după naștere.
– Discută des cu partenerul și cu familia apropiată. Sprijinul constant contează.
– Alocă timp pentru copii și pentru activități liniștitoare. Rutina stabilă ajută.
– Urmărește consecvent terapia. Progresul vine pas cu pas.
Un drum spre echilibru
Emily Burghelea își asumă un parcurs de durată. Vrea să rămână prezentă pentru familie și să continue terapia prin hipnoză. Intenționează să împărtășească experiența cu publicul pentru a sprijini persoane în situații similare. Pentru ea, motto-ul rămâne clar: ce nu te doboară te face mai puternic. Dacă treci prin episoade similare, tu îți poți construi reziliența prin sprijin, rutină și terapie susținută.
