Don Schlitz, unul dintre cei mai respectați compozitori din istoria muzicii country, s-a stins din viață pe 16 aprilie, într-un spital din Nashville, în urma unei boli subite. Avea 73 de ani. El este omul din spatele unor piese iconice precum „The Gambler”, imortalizată de Kenny Rogers, dar și a multor altor hituri care au definit un gen muzical.
Povestea incredibilă din spatele hitului „The Gambler”
A fost prima piesă pe care a compus-o pentru altcineva. Și, culmea, a scris-o aproape în întregime în minte. Schlitz avea doar 23 de ani, lucra ca operator de calculator la Universitatea Vanderbilt și, într-o zi, a mers pe jos 3-4 kilometri spre casă, compunând versurile pe drum. Ajuns acasă, povestea era aproape gata.
„Îmi inventam pur și simplu acest cântec-poveste; mă pricep la rime și metrică, așa că le-am pus acolo… Când m-am întors la garsoniera mea, m-am așezat la vechea mașină de scris Smith-Corona a tatălui meu – sunt un dactilograf destul de bun – și l-am scris de la început până la sfârșit… fără o ultimă strofă”, a povestit el într-un interviu din 2018 pentru Biblioteca Congresului.
Cum vine asta, fără final? Ei bine, exact asta a fost cheia. „Nu știam cum să-l termin, cum să ies din cântec, și în cele din urmă am decis să-l las cu final deschis, să las ascultătorul să decidă ce se întâmplă la sfârșit, ca un final à la O. Henry.”
Piesa a fost înregistrată inițial de Bobby Bare și chiar de Johnny Cash, dar versiunea lui Kenny Rogers din 1978 a transformat-o într-un fenomen. „Versiunea lui Kenny a fost cu adevărat specială și se potrivea cu personalitatea sa. Apoi au făcut acea copertă de album uimitoare”, spunea Schlitz. „Nu pot să vă spun îndeajuns de multe despre ce a făcut Kenny pentru cântec, pentru mine și pentru muzica country.” Dincolo de jocul de cărți, mesajul era altul: „cântecul este de fapt despre discreție. E despre alegeri și despre alegerile pe care le faci. Foarte simplu – dar foarte direct.”
O carieră plină de hituri nemuritoare
Dar cariera sa nu s-a oprit la un singur hit. Nici pe departe. Multe dintre cele mai mari succese ale sale au fost scrise în colaborare cu alți compozitori de legendă, precum Paul Overstreet. Împreună au creat piese care au rămas în istorie:
- „Forever and Ever, Amen” (1987), un hit uriaș pentru Randy Travis.
- Alte piese pentru Travis, precum „On the Other Hand” (1986) și „Deeper Than the Holler” (1988).
- „When You Say Nothing at All”, care a devenit hit country nr. 1 pentru Keith Whitley în 1992, fiind ulterior preluat cu succes și de Alison Krauss & Union Station, dar și de Ronan Keating, care a ajuns pe primul loc în Marea Britanie cu el în 1999.
A scris și direct cu artiștii, cum ar fi „I Feel Lucky” și „He Thinks He’ll Keep Her” cu Mary Chapin Carpenter. Iar pentru duo-ul The Judds a compus, alături de producătorul lor, Brett Maher, hituri nr. 1 precum „Turn It Loose” și „Rockin’ With the Rhythm of the Rain”. Lista artiștilor care i-au înregistrat materialele este impresionantă: Alabama, George Strait, Reba McEntire, Garth Brooks, Tanya Tucker și Waylon Jennings, printre mulți alții.
Recunoaștere și onoruri unice
Numeroasele premii vorbesc de la sine. A câștigat două premii Grammy, trei premii CMA pentru Cântecul Anului și două premii ACM în aceeași categorie. A fost numit Compozitorul Country al Anului de către ASCAP patru ani la rând, între 1988 și 1991.
Însă anumite onoruri au fost cu adevărat speciale. A fost inclus în Country Music Hall of Fame în 2017, fiind la acea vreme doar al șaselea compozitor (care nu era și un artist interpret celebru) ce primea această distincție. Iar recunoașterea de la Grand Ole Opry din 2022 este și mai notabilă: a fost singurul compozitor ne-interpret inclus vreodată în istoria Opry.
Un statut de legendă.
„Nu mă voi gândi încă la moștenirea mea”
Deși nu era un interpret consacrat, a devenit un favorit al publicului de la Opry, unde își începea adesea aparițiile cu replica sinceră: „Habar nu aveți cine sunt”. V-ați fi gândit că un om cu atâtea hituri ar avea emoții pe scenă? Se pare că da. „Îmi amintesc că i-am șoptit lui Vince (Gill) pe scenă: «Nu mă lăsa singur aici»”, rememora el prima sa apariție.
La un moment dat, a decis să renunțe oficial la compoziție, epuizat de procesul creativ constant. „M-am trezit, m-am uitat la soția mea și i-am spus: «Vreau să mă opresc. Vreau să nu mă mai gândesc la asta tot timpul».”
Cât despre amprenta lăsată în urmă, Schlitz era modest. „Nu mă voi gândi încă la moștenirea mea. Dar ajung să împărtășesc moștenirea lui Kenny Rogers. Moștenirea lui Keith Whitley. Moștenirea lui Randy Travis. Acestea sunt cântece pe care oamenii le cunosc de la eroii lor.”
Sarah Trahern, CEO al Country Music Association, a transmis un mesaj emoționant: „Suntem cu inimile frânte la aflarea veștii trecerii în neființă a lui Don Schlitz. Don și-a iubit familia, statul său natal, Carolina de Nord, și, mai presus de toate, cântecele și compozitorii. A purtat această dragoste în fiecare cameră, pe fiecare scenă și în fiecare vers pe care l-a scris vreodată. Moștenirea sa trăiește prin muzica lui și prin numeroșii artiști și scriitori pe care i-a inspirat. Ne va lipsi profund.”
Don Schlitz lasă în urmă o soție, Stacey, o fiică, Cory Dixon, un fiu, Pete Schlitz, patru nepoți, un frate și o soră. Detaliile privind serviciul funerar urmează să fie anunțate.
