in

5 întrebări despre HERPES

Herpesul: senzaţie de disconfort, aspect inestetic şi imposibilitatea de a-l trata definitiv. Află totul despre virusul care provoacă aceste neplăceri, ca să eviţi contaminarea.

1. Ce este herpesul?
Herpesul este o afecţiune infecţioasă foarte contagioasă, provocată de virusul Herpes Simplex (HSV). Există două tulpini ale virusului care se fac „vinovate” de apariţia herpesului: Herpes Simplex I  (HS I) şi Herpes Simplex II (HS II). Prima tulpină a virusului provoacă, în majoritatea cazurilor, herpesul labial, iar a doua tulpină este responsabilă de herpesul genital. Deşi s-a crezut iniţial că „perimetrul” de acţiune al celor două tulpini ale virusului este bine delimitat, studiile recente au arătat că, în aproape 45% din cazuri, herpesul genital este provocat de prima tulpină a virusului.

2. Cum se manifestă?
În prima fază, persoana contaminată nu manifestă niciun simptom. În medie, perioada de incubaţie este 6-7 zile. Pe fondul unor factori favorizanţi (stres, febră, expunere prelungită la soare, menstruaţie, suprasolicitare, traumatisme locale), contaminarea este urmată de o serie de reacţii specifice: senzaţie de înţepătură într-un anumit punct, senzaţie de arsură, înroşirea zonei respective şi acoperirea ei cu mici vezicule pline cu lichid transparent, extrem de infectant. Aceste umflături dureroase se sparg în scurt timp, se usucă şi se acoperă cu cruste. În cazul primei infecţii, aceste manifestări pot fi însoţite de dureri de cap şi de spate şi de o stare de rău generală. Perioada între apariţia primelor vezicule şi vindecarea lor este de 3-4 săptămâni.

3. Unde se localizează el?
În general, herpesul labial se localizează pe buze, dar el poate apărea şi pe nas, pleoape sau ochi, dacă zona respectivă a venit în contact cu lichidul din vezicule. În cazul herpesului genital, este afectată în special zona genitală (col, vulvă, penis), dar poate apărea şi pe coapse sau fese.

4. Cum se transmite?
Contaminarea se produce prin contactul direct cu zona lezată sau cu lichidul conţinut în vezicule, în timpul puseelor (erupţiei). Mai rar, pentru că virusul nu poate supravieţui în condiţiile mediului exterior, se poate transmite prin intermediul obiectelor contaminate: lenjerie, prosoape, colacul de wc, veselă etc. De aceea, se recomandă respectarea strictă a unor condiţii de igienă şi folosirea prezervativului. În perioada puseelor, trebuie evitat contactul sexual. De asemenea, trebuie evitată scărpinarea leziunilor, care poate duce la o infectare de tip bacterian şi la răspândirea virusului către alte zone.

5. Ce tratamente există?
În primul rând, trebuie precizat că deocamdată nu există tratament care să ducă la distrugerea virusului care provoacă herpesul. Tratamentul existent, oral sau sub formă de unguent,  acţionează asupra efectelor produse de acest virus: reduce gravitatea, durata şi frecvenţa erupţiilor şi grăbeşte cicatrizarea lor. Cele mai eficiente medicamente împotriva acestui virus sunt cele care au ca substanţă activă aciclovirul (Zovirax, tablete sau unguent) sau valaciclovirul (Zelitrex, care prezintă avantajul că se administrează în mai puţine doze). În cazul persoanelor la care erupţiile apar frecvent, mai ales dacă aparţin unui cuplu în care unul dintre parteneri nu este contaminat, se recomandă administrarea  preventivă a câte unei pastile de Zelitrex în fiecare zi.

 

 

Foto: Shutterstock

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ai lipsă de calciu? Iată ce trebuie să mănânci!

Fructele au stat la baza alimentaţiei omului când acesta alerga după hrană, însă în zilele noastre, având în vedere gradul de sedentarism şi conţinutul caloric exagerat al tuturor produselor, nu mai este la fel de uşor să menţinem echilibrată balanţa energetică. Fructele au reale calităţi nutriţionale, însă sunt parfumate, uşor acide, nu dau saţietate şi, consumate în exces (mai mult de 500g/zi), îngraşă. Chiar dacă sunt naturale şi sănătoase, fructele nu trebuie considerate alimente de bază în dietă, ci doar produsele cele mai potrivite pentru a satisface apetitul pentru gustul de dulce. Prin conţinutul de fructoză, fructele se încadrează în categoria produselor care conţin glucide simple (dulciuri). Fructele reprezintă o sursă considerabilă de energie şi de aceea, dacă sunt incluse în alimentaţie, se va ţine cont de aportul lor caloric care va fi adaptat la nevoile şi gradul de activitate al persoanei respective. Campaniile de educaţie nutriţională care îndeamnă la creşterea consumului de fructe şi legume în dietă, se referă la avantajele acestor produse din punct de vedere al mineralelor, vitaminelor, fibrelor şi fitonutrienţilor. Însă legumele sunt cele obligatorii şi care pot fi mâncate fără limită de cantitate, în timp ce fructele reprezintă doar o alternativă. Cu alte cuvinte, persoanele care nu au o slăbiciune pentru dulciuri şi care nu sunt atrase de fructe, nu au obligaţia să le introducă în dietă.