Transfăgărășanul are mai puțini urși la o lună de la redeschidere
La o lună de la redeschidere, Transfăgărășanul are mai puțini urși. Descoperă zăpada de vară, Lacul Bâlea la 2.034 de metri și tunelul de 884 de metri.
Până acum, multe priviri fugeau direct spre urșii de pe marginea Transfăgărășanului. La o lună de la redeschiderea șoselei DN7C, aparițiile lor sunt mai rare, iar traseul își mută din nou magnetul acolo unde a fost mereu: sus, spre zăpada de vară, serpentinele amețitoare și locurile care arată spectaculos în poze.
Peste 150 de kilometri are Transfăgărășanul, iar vârful traseului ajunge la 2.042 de metri, în apropierea Lacului Bâlea. Pentru cine își caută o ieșire de weekend în România, asta înseamnă un drum care urcă până la altitudini unde găsești încă pete de zăpadă în sezonul cald, nu doar puncte de oprire pentru mașină.
Tronsonul alpin dintre Barajul Vidraru și Cârțișoara măsoară aproximativ 90 de kilometri și a fost construit între 1970 și 1974. Tocmai aici se strânge partea care fascinează turiștii: natură dură, diferențe mari de nivel și o istorie deloc blândă, care se simte altfel când știi prin ce au trecut oamenii care au ridicat drumul.
Lacul Bâlea stă la 2.034 de metri altitudine și rămâne unul dintre punctele care schimbă complet ritmul unei plimbări. Centrul de Informare Turistică Sibiu a transmis, potrivit Adevarul, că lacul are 46.508 metri pătrați, 11,35 metri adâncime și este cel mai mare lac al masivului, într-o rezervație naturală de aproximativ 180 de hectare. Pentru turiști, asta înseamnă că oprirea de sus nu este doar o bornă celebră de pe șosea, ci chiar centrul unei zone protejate care merită privită cu răbdare.
Cascada și tunelul schimbă complet traseul
Cascada Bâlea, cunoscută și ca Urlătoarea Bâlei, se află la 1.200 de metri altitudine și are o cădere de apă de 60 de metri. Dimensiunea o pune între cele mai înalte cascade în trepte din România. Dacă planul este pentru fotografii și opriri scurte, aici apare unul dintre cele mai puternice cadre de pe traseu.
Tunelul Bâlea-Capra are 884 de metri lungime. Pentru construcția lui, între 1972 și 1974, au fost dislocați peste 41.000 de metri cubi de piatră și s-au folosit 20 de tone de dinamită. Cifra spune tot despre cât de brutală a fost munca din munte, iar traversarea tunelului capătă altă greutate când știi ce a însemnat să fie deschis.
Ioan Gogu, șeful lotului Tunel, povestea în 1974, la inaugurarea Transfăgărășanului, că vântul ajungea la 120 de kilometri pe oră, viscolul era atât de puternic încât câteva zeci de metri dintre tunel și cabină se făceau într-o oră și jumătate, iar avalanșele au luat de două ori stația de compresoare. Tot el explica și că zăpada ajungea până la șase metri, iar oamenii au săpat inclusiv prin zăpadă ca să iasă din nou la lumină.
Drumul de vacanță vine cu o istorie care te oprește în loc
64 de avalanșe au fost înregistrate pe șantier în perioada 1970-1974. Iar în iarna anului 1973, 180 de muncitori au rămas blocați în Căldarea Bâlei, în zăpadă și viscol. Aici, drumul pe care azi îl faci pentru peisaj se leagă direct de o poveste de rezistență dusă la limită.
Ziarul „România Liberă” relata în 1974 că ofițerul superior Florian Gavrilă a scos oamenii prin furtună cu două buldozere gigant de tip 1.300. Frânghiile au fost legate de utilaje, oamenii s-au prins de ele și au înaintat astfel prin zăpadă până la Bâlea-Cascadă. În alt episod, același articol consemna că un buldozer a fost demontat și urcat pe brațe, în piese și subansamble, până la altitudinea de 1.800 de metri.
Barajul Vidraru rămâne un alt punct care cere oprire, nu doar o privire din mers. Are peste 165 de metri înălțime, a fost construit în trei ani, între 1963 și 1965, iar lacul de acumulare acoperă aproape 1.000 de hectare. Față de cei 46.508 metri pătrați ai Lacului Bâlea, diferența de scară este uriașă și se vede imediat când cobori din mașină.
Asfaltarea drumului s-a încheiat abia în 1977, deși inaugurarea oficială a avut loc în septembrie 1974, în prezența lui Nicolae Ceaușescu. Asta înseamnă că șoseaua a intrat în istorie înainte să fie terminată complet, un detaliu care explică și de ce povestea ei a rămas atât de încărcată.
Pe traseu apare și Cetatea Poenari, legată de un episod crud atribuit lui Vlad Țepeș. Cronicile Țării Românești, preluate în volumul „Istoria Țării Românești” din 1960, susțin că locuitorii din Târgoviște ar fi fost duși să muncească la cetate până când hainele li s-au rupt de pe ei. Episodul rămâne prezentat ca neconfirmat, dar încă adaugă acel aer apăsat unei rute care nu trăiește doar din peisaj.
Ce se schimbă de mâine pentru cei care urcă spre Bâlea este simplu: dacă speranța era doar la o apariție pe marginea drumului, miza s-a mutat pe opririle mari ale traseului, de la Cascada Bâlea și tunelul de 884 de metri până la lacul de la 2.034 de metri și Barajul Vidraru. Acolo rămâne adevărata poveste a verii de pe Transfăgărășan.
Citește și:
- Petiție pentru Plaja Gostinu, Giurgiu. Localnicii cer redeschiderea locului blocat după moartea a doi tineri
- Jandarmii au intervenit la deschiderea unui magazin din București. O coadă uriașă și căldura au generat îmbulzeală
- Înalta Curte din Marea Britanie a redeschis ancheta morții lui Jools Sweeney
Citeste si
Roma este cea mai accesibilă capitală europeană pentru un city break în 2026
Trei colțuri de Europă intră pe radarul turiștilor americani
