O seară pe canapea, cu serialul preferat. Sună a relaxare. Doar că pentru foarte mulți oameni, acest obicei aparent inofensiv a devenit o dependență în toată regula, una care ascunde o problemă mult mai adâncă. Singurătatea.
Cifrele nu mint. Un studiu din jurnalul PLOS One, citat de Euronews via Mediafax, arată că peste șase din zece amatori de seriale sau TV îndeplinesc criteriile de adicție. Da, adicție. Vorbim despre o adevărată obsesie, un consum de conținut care crește constant și care, inevitabil, lasă urme adânci în viața de zi cu zi, afectând totul, de la cât de bine îți faci treaba la muncă până la relațiile cu cei din jur.
De la hobby la dependență. Care e legătura cu singurătatea?
Surprinzător sau nu, studiul a găsit o legătură directă: cu cât sentimentul de singurătate e mai intens, cu atât dependența de seriale e mai gravă. La grupul celor dependenți, un nivel ridicat de singurătate a fost asociat clar cu o formă mai severă a problemei. Interesant este că această corelație a dispărut complet la spectatorii ocazionali, adică la cei care nu au alunecat în consumul ăsta excesiv.
Diferența asta spune multe. Dependența nu e doar un obicei prost. E posibil să aibă rădăcini în factori psihologici mult mai adânci.
Cercetătorii nu s-au oprit aici. Au vrut să știe de ce dăm play la episod după episod, fără oprire. De ce? Răspunsul se leagă de doi factori cheie, ambii hrăniți de singurătate: „dorința de evadare din cotidian, dar și îmbunătățirea” stării emoționale. Mai pe românește, oamenii singuri fug în lumile imaginare din seriale ca să uite de ce simt și să găsească un pic de alinare, chiar dacă e doar temporară.
Refugiul din fața emoțiilor negative
Descoperirea e serioasă. Arată că, pentru mulți, maratonul de seriale nu e o alegere conștientă de a se relaxa. E mai degrabă o strategie de supraviețuire. Un mecanism de a face față izolării. O iluzie de confort.
O simplă coincidență? Cercetătorii zic că nu. E foarte probabil ca persoanele care se simt mai singure „să se refugieze în vizionatul serialelor pentru a evita emoțiile negative, dar și a simți confort sau plăcere”. Se intră într-un cerc vicios. Singurătatea te face să te uiți la seriale, iar statul în fața ecranului te izolează și mai mult, pentru că ajungi să înlocuiești prietenii reali cu personaje fictive.
O problemă de sănătate publică. Ce spune OMS
Și nu e un fenomen izolat. Deloc. Datele de la Organizația Mondială a Sănătății (OMS) sunt de-a dreptul alarmante: 16% din populația lumii suferă de singurătate. OMS chiar consideră că „deconectarea socială este văzută ca o amenințare serioasă asupra sănătății globale”.
Iar consecințele depășesc cu mult o simplă stare proastă de spirit. OMS leagă direct izolarea socială și singurătatea de un risc crescut de boli de inimă sau diabet de tip 2. Apoi vin problemele de sănătate mintală. Depresia. Anxietatea. Toate acestea înfloresc acolo unde lipsesc legăturile umane reale.
Ce nu ne spune studiul. Limitele cercetării
Evident, ca orice studiu, și acesta are limitele lui. Autorii recunosc că datele arată o asociere, nu neapărat o relație de cauzalitate. Ce înseamnă asta? Că studiul nu poate bate în cuie faptul că singurătatea *cauzează* vizionarea excesivă de seriale, chiar dacă legătura dintre cele două este extrem de puternică.
Apoi, analiza s-a uitat doar la programe TV clasice și seriale. A lăsat pe dinafară alți mari consumatori de timp, cum ar fi TikTok sau YouTube. Dar, chiar și cu aceste minusuri, ideea de bază stă în picioare. Foarte mulți oameni se agață de ecrane ca de un colac de salvare emoțional atunci când se simt izolați.
