Gala Premiilor Oscar 2026 a avut un moment de-a dreptul șocant, când premiul pentru cel mai bun scurtmetraj live-action s-a încheiat cu o egalitate. Actorul Kumail Nanjiani, prezentatorul categoriei, a anunțat că atât „The Singers”, cât și „Two People Exchanging Saliva” sunt câștigătoare. Publicul a rămas mască.
„Nu glumesc, este egalitate!”
Kumail Nanjiani a încercat să calmeze spiritele imediat ce a deschis plicul. Văzând ce scrie, le-a cerut celor din sală să nu intre în panică. „Este egalitate”, a anunțat el, în timp ce în sală se auzeau murmure de surprindere. Iar actorul a continuat, pe un ton cât se poate de serios: „Nu glumesc. Chiar este egalitate. O să trecem peste asta.”
Apoi, a invitat mai întâi echipa de la „The Singers” să-și accepte premiul, urmată de cea de la „Two People Exchanging Saliva”.
Istoria se repetă
Dar v-ați gândit vreodată că nu e prima oară când se întâmplă așa ceva la Oscaruri? Deși momentul a părut unic, în istoria premiilor au mai existat șase egalități înainte de seara aceasta.
Lucrurile stau puțin diferit.
Prima egalitate a avut loc în 1932, la categoria cel mai bun actor. Atunci, Fredric March, nominalizat pentru „Dr. Jekyll and Mr. Hyde”, și Wallace Beery, nominalizat pentru „The Champ”, au câștigat amândoi. E drept că March avea de fapt cu un vot mai mult, dar regula de la acea vreme (care a fost schimbată ulterior) spunea că oricine se afla la o diferență de maxim trei voturi de câștigător primea, si, premiul. În 1950, o altă egalitate a apărut la categoria cel mai bun scurtmetraj documentar, premiul fiind împărțit de „So Much for So Little” și „A Chance to Live”.
Cea mai faimoasă egalitate din toate timpurile
Numai că de departe cea mai celebră și controversată egalitate s-a petrecut în 1969. Atunci, Katharine Hepburn („The Lion in Winter”) și Barbra Streisand („Funny Girl”) au câștigat amândouă premiul pentru cea mai bună actriță. Pe bune, chiar a fost un scandal la vremea respectivă, deoarece Streisand fusese invitată în mod controversat să se alăture Academiei chiar în acel an, la insistențele președintelui de atunci, Gregory Peck.
„Funny Girl” era primul film al lui Streisand, iar criteriul obișnuit era ca membrii Academiei să aibă la activ cel puțin trei filme importante. Se presupune că votul pe care Streisand și l-a acordat sieși a dus la egalitate. Într-un interviu din 1969 pentru Hollywood Reporter, Peck s-a apărat: „Era o mare vedetă a scenei de pe Broadway. Era recunoscută universal ca fiind unul dintre talentele remarcabile ale ultimilor ani. Nu exista nicio îndoială cu privire la abilitatea ei. Era la discreția ramurii actorilor să o accepte, și am avut privilegiul de a face asta.”
De la documentare la efecte sonore
Istoria egalităților nu se oprește aici. A patra s-a întâmplat în 1987, când „Artie Shaw: Time Is All You’ve Got” și „Down and Out in America” au împărțit Oscarul pentru cel mai bun film documentar.
Interesant este că o altă egalitate a avut loc chiar la categoria cel mai bun scurtmetraj live-action în 1995, când au câștigat atât „Trevor”, cât și „Franz Kafka’s It’s a Wonderful Life”. A șasea egalitate s-a înregistrat în 2013, la o categorie tehnică, montaj de sunet, unde premiul a fost împărțit de „Zero Dark Thirty” și „Skyfall”.
