Cinci luni de durere. Paisprezece refuzuri. Când medicul de familie a acceptat în sfârșit să-l consulte fizic pe Jason Spreadbury, era deja prea târziu. Bărbatul de 55 de ani avea un cancer galopant, inoperabil, care l-a ucis în mai puțin de două luni.
Devastați, părinții lui au dat sistemul în judecată. Povestea lor, preluată de Dailymail, expune o realitate cruntă: aceea a unui sistem medical unde consultația reală a fost înlocuită de un simplu apel telefonic. Un apel care, în cazul lui Jason, a însemnat o condamnare la moarte.
Calvarul telefoanelor: Cum a fost ignorat un pacient în pragul morții
Totul a pornit în decembrie 2024. Jason Spreadbury, manager de sănătate și securitate în muncă, a început să aibă dureri de spate și în lateral. Primul său contact cu cabinetul Combs Ford? Un telefon cu o asistentă. Atât. I s-a recomandat co-codamol, un analgezic banal. Durerea însă se agrava. El insista. Până în februarie, devenise un chin. A urmat alt telefon, de data asta cu un medic, care i-a pus diagnosticul de sciatică fără să-l fi văzut vreodată. Tratamentul? Fizioterapie și alte calmante. A trecut o lună. După încă un apel, doza de analgezice a fost pur și simplu mărită. Pe 31 martie, o programare fizică a fost anulată și înlocuită, din nou, cu un telefon, pentru că medicul lucra de acasă. La ultimul apel, pe 22 aprilie, Jason le-a spus că umblă în cârje. Răspunsul a fost același. Mai multe calmante. „La fiecare pas al tratamentului său, sistemul l-a trădat pe fiul meu”, a mărturisit mama sa, Josie, în vârstă de 75 de ani.
„Nu s-a găsit nicio anomalie”. Trimis acasă de la Urgențe, deși abia se mai ținea pe picioare
Disperat, Jason a bătut și la ușa spitalului. A ajuns la Urgențe la West Suffolk Hospital pe 13 aprilie, dar medicii de acolo s-au mulțumit cu diagnosticul dat prin telefon și l-au trimis acasă. S-a întors după trei zile. Verdictul lor: nicio anomalie găsită. Fără scanare. Fără alte investigații. Ironia sorții… Ajutorul a venit, paradoxal, de la un medic privat care a refuzat să-l ajute. Jason se pregătea de o vacanță în Grecia și a cerut la o clinică privată, pe 1 mai, o injecție pentru durere. Doctorul de acolo a refuzat categoric procedura, spunându-i clar că trebuie să afle cauza reală a problemei, nu să o mascheze cu paleative.
Prăbușit în propria grădină. Momentul care a dus la diagnosticul devastator
O zi mai târziu, coșmarul a devenit realitate. În propria grădină. Jason n-a mai putut urca panta spre casă. Picioarele pur și simplu i-au cedat. Soția sa a trebuit să-i aducă un scaun afară, ca să se poată așeza. Acela a fost momentul în care au sunat la 111, serviciul de urgență non-critic din Marea Britanie. Abia atunci, în sfârșit, l-a văzut un medic generalist. Față în față. Acesta l-a trimis direct la spital, unde i s-a făcut, în cele din urmă, o scanare. Diagnosticul a lovit ca un trăsnet: cancer la rinichi, inoperabil, deja extins la creier și oase. Mai avea foarte puțin de trăit. A murit pe 17 iulie. La doar două luni după ce a aflat adevărul. Gata. S-a terminat.
„Ne-au furat fiul”. Familia cere dreptate, spitalul își cere scuze
Părinții lui Jason nu vor să lase lucrurile așa. Sunt hotărâți să lupte. „Ne-au furat fiul. Niciunul dintre ei nu și-a făcut treaba cum trebuie”, spune tatăl său, Robert, de 71 de ani. Familia a acționat în instanță cabinetul medical și a depus o plângere oficială împotriva spitalului. Pus în fața faptelor, cabinetul Combs Ford a recunoscut că a ratat ocaziile de a-l chema pe Jason la un control fizic. „Ne pare sincer rău”, a transmis un purtător de cuvânt. Spitalul West Suffolk a oferit și el „sincere și profunde condoleanțe”, dar a insistat, într-o scrisoare trimisă familiei, că simptomele lui Jason „nu îndeplineau criteriile pentru imagistică RMN”. Pentru o familie îndurerată, scuzele sunt goale și vin prea târziu. Bătălia lor abia acum începe.
