Prietenul tău a picat BAC-ul? Ce să faci ca să-l ajuti?

Suntem în plin proces de examene, admitere la facultate, capacitate, repartizare computerizata la liceu… Examene, examene, examene.

Din păcate, însă, nu toți trecerem cu brio peste aceste etape ale vieții. Cum îi putem ajuta pe cei care au picat BAC-ul, de exemplu?

Probabil că pentru un elev de clasa de VII-a, nu există drama mai mare decât eșecul examenului maturității. Prin asta trece astăzi un prieten de-al vostru, nu? Rolul vostru este să-l susțineți, să-i explicați că lucrurile nu sunt chiar atât de negre și că mai există și alte șanse.

“De multe ori, cei care pică la BAC, nu o fac pentru că sunt slabi, ci pentru că din punct de vedere emoțional nu au știut să gestioneze acel moment”, explică psihologul Maria Verdi, Psiholog-psihoterapeut integrativ.

Și, ca să fie tacâmul complet, un astfel de eșec nu face altceva decât să atragă după el alte drame. „Încrederea în sine dispare, nu este o situaţie fericită. Dincolo de această realitate, ştim că pe moment nu putem face nimic. Urmează o perioadă în care elevul are nevoie să se regăsească pe sine. Are nevoie de suport emoţional, are nevoie de încredere, de ascultare. Un elev bun va ajunge cu siguranţă la locul potrivit. Dacă nu a fost acum, va fi sigur data viitoare. Alături de cei dragi, familie, prieteni, îşi va regăsi echilibrul”, consideră psihologul.

Pentru a se regăsi, este bine ca elevul să participe la grupuri de dezvoltare personală și terapie individuală. Totodată, pentru următorul examen, trebuie să se întocmească un plan de bătaie foarte clar, cu o strategie de învăţare şi control emoţional, un program bine structurat, astfel încât BAC-ul să se încheie cu succes.

Ce este cu adevărat important, cine are un rol decisiv în tot acest proces de recuperare este părintele. El trebuie să-și susțină copilul, fără să-l învinovățească.

“Indiferent de situaţie, cu examenul de bac luat sau picat, copilul este tot un copil pentru părinte. Are nevoie încă de suţinere, de înţelegere, de acceptare, de relaxare, de refacere. Rolul părintelui este de a fi prezent în viaţa lui, nu pentru a-l controla. Cu cât suntem mai detaşaţi, mai obiectivi, copilul învaţă mai repede din greşeli. Dacă privim în istorie, multe genii au greşit nenumărat înaintea marii realizări. Dacă tânărul are nevoie de experienţe, viaţa i le va oferi. În spatele unui eşec, poate fi o mare bogăţie, încă nedescoperită. Bacul este primul examen, urmează multe altele. Este un început, nu un sfârşit”, conchide psihologul Maria Verdi, directorul Centrului ReCreation Life.