Interviu Costin Cambir: „Ce am reusit sa strang din „Pariu cu Viata” am investit in educatie”

Viata bate filmul si acest lucru il demonstreaza si si Costin Cambir, fost component din LaLa Band dar si actor in serialul fenomen „Pariu cu viata”. Si viata tanarului s-a schimbat, caci exista viata si dupa dar si inaintea unor proiecte fenomen. Ce a facut el dupa celebrul proiect si cum s-a schimbat in ultimii 10 ani aflati in continuare.

Bravonet: S-a relansat bravonet si am vrea sa stim ce amintiri ai din perioada printului, daca ai aparut in revista si ai participat la eveninentele noastre?
Costin Cambir: Ce bucurie sa aud asta. Echipa Bravo a fost intotdeauna foarte apropiata ca sustinere si spirit fenomenului Lala, si iata ca acum, la aproape 10 ani de la crearea acestei trupe, sunteti inca alaturi de noi. E o mandrie si o recunostina. Imi amintesc cu drag cum alerga mama sa adune toate posterele, articolele si orice material care aparea in revista Bravo legat de Lala Band. Mai ceva ca un asistent personal. Abia astept sa adauge si acest articol la colectia personala.

Ce faci la 10 ani, care se vor implini anul ciitor, de LaLa Band? Ce proiecte ai? Mai canti?
E incredibil. 10 ani. La 10 ani de atunci, realizez cat de mult mi-a schimbat viata acest proiect, comparativ cu alte seriale si productii in care am performat. Trebuie neaparat sa organizam o reuniune, si abia asteptam sa va avem acolo alaturi de noi. In prezent traiesc in Londra. La putin timp dupa terminarea proiectului, in 2015 am plecat la studii in Los Angeles, dupa ce am participat cu un film regizat de Bobby Paunescu la Festivalul Sundance. Practic ce reusisem sa strang din Pariu cu Viata am hotarat sa ii investesc in educatie. Am studiat 1 an in Romania cu profesorii Ivanei Chubbuck (profa lui Brad Pitt, Halle Berry si multi altii) din LA, apoi am plecat la studii acolo direct cu ea. Dupa un an am luat si calea Londrei pentru a intelege ce ii face si pe britanici atat de buni. Acolo am studiat timp de 2 ani la una din scolile importante de teatru din capitala Regatului Unit si uite asa am adunat vreo 13 ani de studiu in acest domeniu. Cred ca mi-a placut ceva… Acum, fiind nevoit sa muncesc pentru a ma sustine, am reusit sa ma angajez la Prada, celebra casa de moda, unde usor-usor am crescut, apoi m-am mutat la Burberry, unde ma aflu si acum, in programul lor de management. In 2021 va aparea un film in care am jucat alaturi de Penelope Cruz, dar nu pot sa divulg prea multe inca. Proiectul major la care lucrez acum insa este o academie part-time de teatru ca afara pe care sa o deschid in Romania la inceputul anului viitor. Imi doresc sa imbin metoda americana de actorie cu disciplina si prestanta britanica. Sunt sigur ca va imbogati peisajul cultural romanesc. Asa ca fiul ratacitor se intoarce acasa, dupa 5 ani, cu dor de tara si dragoste de teatru. Si voi si acasa si pentru reuniunea Lala, ce poate fi mai frumos?

Unde ai stat in izolare si cu cu cine?
Am avut multa sansa in pandemia asta. M-am prins in Romania, eram in concediu in Martie. Realizand ce focar e in Londra, eu traind si foarte central acolo, am cerut permisiunea companiei sa imi petrec izolarea de aici. Au acceptat si astfel de 3 luni sunt acasa. Am incercat sa imi ocup timpul cat am putut de bine. Mi-am renovat o casa, m-am reapucat sa cant la chitara dupa multi ani si am pus bazele scolii de care va ziceam mai devreme. Chiar si in casa in izolare, tot mai bine a fost acasa.

Tu esti actor si inainte de „Pariu cu viata” ai mai jucat in seriale. Cum a fost sa faci parte dintr un asemenea fenomen?
Inainte de Pariu cu Viata jucasem in Arestat la Domiciliu. Cu toate ca mi-a fost extrem de drag si acel proiect, PCV si Lala Band raman cele mai de suflet. Fara dubii. Pentru ca realizez, chiar si doar din tag-urile fan-pageurilor pe care le primesc pe Instagram ce impact a avut asupra tinerilor. Fiind totusi un serial original, costand mult sub bugetele productiilor de afara, lumea a preferat sa se uite la noi. Chiar si acum ma gandesc ca tinerii aia cu care am jucat, chiar daca nu erau la acel moment absolventi de scoala de teatru, erau printre cei mai buni si dezinvolti actori cu care am colaborat. Si ce voci, Alina, Sore, Alexia, Dima, Liviu… ar trebui sa ii enumar pe toti. Dupa atatia ani curg mesaje de sustinere si dor. E fascinant si este un sentiment urias de recunostinta ca munca ta a insemnat ceva pentru cineva. La asta cred ca se reduce totul.

Ti se spune si acum ca tu esti tipul din trupa si serialul fenomen?
Cand am ajuns in Londra, fiind o comunitate mare de romani desigur, lumea intorcea capul dupa mine. Nu o sa uit senzatia pe care am avut-o cand m-au recunoscut viitorii colegi de munca. Se uitau ciudat ne-intelegand daca doar seman sau eu sunt „ala”. Chiar si acum ma amuza cand mai ies prin parc si vin niste copii care ma gandesc ca erau prea copii cand se difuza serialul, te trag de maneca si te intreaba daca tu esti Razvan din Pariu cu Viata.

Care a fost pentru tine cea mai grea scena?
Cea mai grea scena, cu siguranta si cea mai memorabila, a fost scena in care mi-am impuscat tatal. Prin zecile de piese de teatru si atatea proiecte de film si televiziune prin care am trecut, nu cred ca imi amintesc un moment in care o echipa sa fie atat de implicata. De la regizori, la echipa tehnica, la recuziteri si oamenii insarcinati cu curatenia. S-ar putea face un episod si doar despre making-off-ul acelui moment. Ne-am ajutat cu totii, erau momente de liniste mormantala care se ne ajute sa ne concentram, si sunt mandru si acum ca am avut sansa sa fiu cumva unul dintre pionii principali ai acelui episod. Si da, de cele mai multe ori aud peste umar, „ala nu-i Razvan care l-a impuscat pe ta-su?”. Hehe da, eu sunt.

Ce pasiuni ai in afara de actorie?
Acum cu noul job, cred ca am adaugat si moda la lista cu pasiuni. Cred ca d-asta mi-a mers si bine. Am sedinte de styling cu DJ de renume mondial, printese si fotomodele usor de recunoscut la nivel mondial. Nu am voie sa le mentionez numele din motive de confidentialitate. E fun dar nu as putea sa fac asta toata viata. Tot actoria ramane chemarea. Si muzica odata ce revin. Si calatoriile. Si cu siguranta si gatitul. Cred ca ma plictisesc greu.

Cum e viata departe de casa? Ti s au anulat spectacole? Ti ai intemeiat acolo o familie?
Cand am plecat prima data nu credeam ca ma voi intoarce vreodata. Usor, usor, cu timpul realizezi (si nu sunt singurul) ca tot acasa-i acasa. Oricate beneficii ti-ar aduce traiul in acele metropole atat de bogate. Acum insa am gasit un motiv, si cred ca d-asta nici nu am fost interesat sa imi intemeiez o familie, sau mai plastic spus, sa prind radacini in locurile pe unde am colindat. Bucharest Playhouse, pentru ca asta va fi numele scolii, va fi un proiect care sa ma bucure si pe mine si pe altii, si care simt ca va avea un cuvant de spus in noile generatii de actori si creatori de teatru si film. De ce imi va fi dor cu siguranta din Londra, este de teatrul lor. Am vazut peste 50 de spectacole intr-un an. Mergeam ca un dependent de calitatea si performanta productiilor de acolo. Iar cand am apucat sa si joc, aproape ca n-aveam voce de emotii si bucurie. Asta sper sa aduc cu mine cand ma intorc. Cum zic englezii, fingers-crossed!

Un mesaj pentru cititorii bravonet?
Un mesaj pentru cititorii Bravonet. Ramaneti alaturi de aceasta publicatie. Ma gandesc cati ani totusi trec de cand Bravo este pe primul loc in topul publicatiilor de gen din Romania. Asta inseamna ca ceea ce fac, fac bine. Cautati sa va bucurati tot timpul, din orice motiv, din lectura unui articol dat de o persoana pe care apreciati, dintr-un poster surpriza pe care il puteti adauga la colectia voastra. Va imbratisez si abia astept sa ne revedem cu bine!