Bravonet.ro: S-a relansat Bravonet.ro si am vrea sa ne spui ce amintiri legate ai de perioada aceea? Cum erai atunci?
Andreea Antonescu: Imi amintesc ca pina sa ma lansez cu trupa Andre eram o fana infocata a revistei Bravo. Cumparam si eu ca toti tinerii si adolescentii din perioada respectiva toate numerele revistei. Si apoi citeam noutatile pe internet, pe bravonet.
Iti mai amintesti cand ai urcat prima oara pe scena?
Prima data am urcat pe scena la 4 ani la „Cantarea Romaniei” si am cantat o melodie de muzica popluara si cred ca se numea, „Asa s fetele in Moldova” si am castigat si premiu, ce parere aveti de asta?
Foarte tare! Si cine ti a dat o mana de ajutor la inceput?
Sustinatoarea mea numarul 1 era, clar, mama care ma „fura” tot timpul de la scoala, cu acordul doamnei invatatoare, bineinteles, sa ma duca la tot felul de concursuri si festivaluri legate de muzica. Tata fiind inginer era total impotriva acestui domeniu, el isi dorea foarte mult ca eu sa fac ceva in domeniul matematicii, mai ales ca eram si super pasionata. Deci mama m-a tot dus din festival in festival, din spectacol in spectacol, din concurs in concurs. Dupa care, unul dintre oamenii care chiar mi-au oferit o sansa si care m-a dus pentru prima oara intr-o televiziune pentru ca ma descoperise la un concert in Galati si ma placuse foarte tare este Leonard Miron, caruia o sa-i multumesc toata viata.
De prima piesa lansata iti mai amintesti?
Iti spun sincer ca am impresia ca era o piesa compusa de unul dintre DJ-ii de la Radio Galati, cred ca se numeste Puiu Adrian Stanciu si piesa se numea „Sunt in vacanta”, cred. Dupa care, pana sa debutez in Andre, am avut un album intreg facut de Adrian Ordean, album ce se numea „Din vina ta” si eram foarte micuta, aveam pina in 10-11 ani.
Faci parte si din trupa Andre, fenomen care a revenit anul trecut. Cum iti explici ca piesele voastre se canta si acum?
Mi s-a pus deseori intrebarea asta, legat de succesul trupei Andre. Consider ca succesul nostru consta in faptul ca eram reale. La noi nu erau strategii de marketing, tertipuri, tot felul de idei care sa le vina celor din jurul nostru, pentru a ne promova. Noi eram sincere, asa cum eram in viata de zi cu zi, asa eram si pe scena, cu exceptia costumatiilor, care bineinteles ca nu ne reprezentau in viata de zi cu zi. Dar costumatiile erau facute de mama. Totul se impartea la noi. Era la noi in familie, practic tatal meu, tatal Andreei Balan, noi doi, mama si mama Andreei aveau cate un aport la tot ce insemna trupa Andre. Cum de se canta piesele si in ziua de astazi? Nu stiu, e o bucurie imensa, cred ca iti imaginezi lucrul asta. Pentru ca pur si simplu consider ca o generatie intreaga s-a regasit in piesele noastre, publicul de atunci a simtit ca noi suntem reale, ca suntem sincere, ne-au indragit mesajele. Erau practic niste vise ale noastre ale tuturor textele respective, ca na, erau facute de mine si n-as fi indraznit vreodata sa-i zic lui taicamiu „lasa-ma papa la mare” dar mi as fi dorit, nu e ca si cum n-as fi fost in gandul meu ideea asta. Si ma bucura enorm faptul ca si acum dupa 20 de ani, lumea nu doar ca apreciaza piesele dar si le canta din rasputeri, da tag uri in storyuri pe instagram, zici ca sunt niste piese ieri si azi sunt la moda.
In aceasta perioada de izolare ai piese noi? Vei lansa in curand ceva nou avand in vedere ca a trecut ceva timp de la ultima piesa lansata…
Da, sunt deja doua piese pe care urmeaza sa le lansez, pentru una dintre ele trebuie sa ajung in studioul de inregistrari si sa trag vocile. Inca nu m am decis care va fi prima si care va fi cea de-a doua, dar da am doua piese noi eu ca si proiect solo, propriu. Pe de alta parte avem cu Andre o piesa pe care am gasit-o la Marius Moga in studio in luna ianuarie dar n am apucat sa tragem vocile. Dar iti dai seama ca abia asteptam amandoua sa tragem vocile, sa facem clipul si sa revenim la normal.
De ce iti e dor cel mai tare din perioada in care eram liber?
Doamne, inainte de orice, imi este dor de concerte, imi este dor de filmari, de emisiunile TV, imi este dor de evenimentele mondene, imi este dor sa ies cu Sienna in parc, la locurile de joaca. Si nu in ultimul rand, imi e dor de prieteni, de oamenii dragi, de oamenii din jurul meu. Nu multi, dar aia care sunt, sunt ai mei si mie atat de dor de ei de nu mai pot. Si imi e dor de mare, de Vama Veche, cred ca asta va fi primul drum pe care il voi face dupa izolare. Sunt in izolare de doua luni. Mi-am dat seama ca imi e dor pana si de lucrurile de care habar n-aveam ca sunt pasionata sau ca imi plac, sau ca mi-au adus vreodata o stare de bine.
Fiica ta crezi ca ti mosteneste talentul muzical?
Sienna este absolut innebunita dupa muzica si partea artistica, si nu neaparat dupa muzica, cat dupa teatru. Sunt convinsa ca-si doreste sa faca ceva in acest domeniu. Pe de alta parte eu vreau sa o sustin din toate punctele de vedere, indiferent de domeniul de activitate pe care si-l va alege sau si-l va dori in viata ei. Cred ca asta este cel mai important inainte de toate. Dar da, canta, invata piese, e o nebunie, stie toate piesele de pe Youtube, de pe radio, le canta, face corgrafii, danseaza, spune poezii. Invata texte, e o nebunie.
Un mesaj pentru cititorii nostrii?
Doamne, sper ca cititorii pe care voi ii aveti in ziua de astazi, sa fie la fel de fanatici cum erau cei de acum 20 de ani, sa indrageasca site ul cum noi indrageam revista pe vremuri, in anii adolescentei. Si sa stie ca aceasta revista-site din punctul meu de vedere a fost revista care a facut istorie in perioada adolescentei si copilariei mele. Nu exista numar al revistei pe care nu-l aveam. Sa cresteti mari.
