Faptul de a fi artistă, în special una care are și spectacole, atrage după sine un conflict inevitabil: cum să continui să ai succes și să îți urmezi cariera pe aceeași traiectorie pe care o au și artiștii bărbați, a căror stea devine mai strălucitoare, drumul lor către success nefiind influențat de ceasul biologic. Acestea sunt sentimentele contradictorii pe care Florence le resimte după ce a împlinit vârsta de treizeci și ceva de ani.
„În postura mea de artist, nu m-am gândit prea mult la sexul meu. Am parcurs viața în mod normal. Eram la fel de capabilă ca și bărbații și întotdeauna am reușit să le fac față. Dar acum, gândindu-mă că sunt o femeie la treizeci și ceva de ani și la viitor… Dintr-odată simt cum mi se spulberă identitatea și dorințele. Să fiu și artistă, dar să vreau și să îmi întemeiez o familie, s-ar putea să nu fie așa de usor pentru mine cum este pentru colegii mei de breaslă de sex masculin. M-am format exclusiv după modelul artistului bărbat și, pentru prima dată, simt cum se ridică un zid între mine și idolii mei, în timp ce trebuie să iau decizii pe care ei niciodată nu au fost sau nu vor fi nevoiți să le ia.
