Moartea neașteptată a actorului Ioan Isaiu a readus în atenția publicului unul dintre ultimele sale momente publice. Este vorba despre un discurs rostit chiar în fața Teatrului Național Cluj-Napoca, în timpul unui protest simbolic al artiștilor față de regulile propuse de Ministerul Culturii privind evidența timpului de lucru.
De ce au iesit artistii in strada la Cluj
Ți s-a întâmplat vreodată să simți că munca ta nu poate fi măsurată strict în orele petrecute la birou? Ei bine, exact asta au simțit zeci de actori și artiști ai instituțiilor de spectacole din Cluj în luna februarie. Aceștia s-au alăturat unui „protest de stare”, organizat simultan în mai multe orașe din țară. Nemulțumirea lor principală viza niște instrucțiuni care ar fi impus o monitorizare strictă a activității artistice, considerate de participanți drept o formă de birocratizare dăunătoare procesului de creație.
Și exact asta a fost scânteia.
Cum a aparat Ioan Isaiu libertatea de creatie
În mijlocul colegilor săi, Ioan Isaiu a avut o intervenție extrem de fermă, explicând ce presupune, în realitate, viața unui artist. Așa cum arată informațiile dintr-un material recent publicat de Cancan, actorul a respins categoric ideea de normare a emoției.
„Faptul că cineva vrea să-ți cronometreze gândul, să-ți cronometreze visul mi se pare total neavenit și venit de la oameni care sunt în necunoștință de cauză totală. Sunt absolut sigur că cei care s-au gândit la așa-zisa normizare, normatare a muncii actorului, a omului de cultură, a instrumentistului, a solistului, a balerinului nu înțeleg ce presupune această profesie”, spunea el cu convingere.
Să fim sincere, cum poți pune un program fix pe talent? Actorul a ironizat tocmai această idee a unui program aplicat mecanic în domeniul artistic. „Hai să-l punem pe balerin opt ore să se antreneze și seara, la spectacol, să fie incapabil să urce pe scenă. Sau noi să lucrăm de la 9 la 15, de la 8 la 16 și pe la 11 facem și un spectacol: cine vine, vine, cine nu, ‘veniți la muncă, nu ne interesează’. Iar seara închidem teatrul, punem lacătul pe ușă și la revedere”.
Detaliile nevazute din spatele unui rol
Dar lucrurile nu se opresc aici. Între noi fie vorba, publicul vede doar magia și strălucirea de pe scenă, nu și nopțile nedormite de acasă. Isaiu a subliniat că pregătirea unui rol (acel proces intim de construcție a personajului) nu poate fi redusă la un interval orar prestabilit de o instituție.
„Munca actorului nu constă în opt ore. Actorul studiază un rol poate toată ziua, luni în șir, săptămâni în șir, până ajunge la rezultatul final. Suntem creatori, nu suntem confecționeri de personaje, de piese”.
Iar imposibilitatea de a cuantifica acest proces a fost o temă centrală a discursului său de la Cluj. „Haideți să vedem care este norma unui regizor, care trebuie să se gândească luni în șir înainte cum să pună în scenă un spectacol. Cum putem cuantifica gândurile lui? Cum putem cuantifica zvâcnirea lui artistică? Nu putem”.
Mic detaliu, mare diferență.
Presiunea perceptiei publice si retragerea proiectului
Câte dintre voi recunosc situația în care trebuie să justifice fiecare minut muncit în fața altora? În finalul acelei intervenții, actorul a vorbit fix despre presiunea percepției publice și despre dificultatea de a explica volumul real de muncă din spatele cortinei.
„Noi putem completa, eu pot să depășesc 12 ore de studiu pe zi și să completez pe hârtie. Omul din stradă o să mă creadă că eu stau 12 ore și studiez un text? Nimeni nu se gândește la asta”.
Protestul din iarnă a făcut parte dintr-un val mai amplu de reacții, iar proiectul respectiv (intens contestat de artiști) a fost ulterior retras de Ministerul Culturii. Acum, după moartea sa subită, colegii de breaslă sunt devastați de pierdere. Doinița Oancea și Dorian Popa au reacționat public la scurt timp, spunând despre el: „Era un om cald, bun și plin de viață”. Astăzi, declarațiile lui Ioan Isaiu rămân printre ultimele sale luări de poziție publice, o pledoarie pentru artiștii din toată țara.
