Suntem mereu pe fugă, cu ochii lipiți de telefoane și cu o cafea în mână, încercând să bifăm absolut totul de pe to-do list. Alergăm după succes, după vacanțe instagramabile și momente perfecte, dar parcă uităm esențialul. Dar v-ați gândit vreodată la prețul pe care îl plătim pentru acest ritm nebun? Profesorul doctor Mircea Beuran a ieșit recent la rampă cu un semnal de alarmă care ar trebui să ne dea tuturor un mare reset. Nu e vorba de vreo dietă minune apărută peste noapte pe TikTok, ci de o realitate dură despre cum stilul nostru de viață modern ne sabotează sănătatea, atât nouă, cât și copiilor noștri.
Regula de aur pe care am uitat-o cu totii
Să fim serioși, cine mai are timp de relaxare azi? Munca pare că nu se termină absolut niciodată, iar când ajungem acasă, ne refugiem direct în ecranele telefoanelor sau la un serial. Iar medicul a pus punctul pe i chiar în această privință.
„Deci, la multitudinea tipurilor de criză, este greu să dai o reţetă ideală cum am putea trăi, dar am putea să găsim nişte palieri în care am putea să ne regăsim, să ne recâştigăm şi să îmbunătăţim stilul de viaţă. În primul rând, dacă ne uităm aşa pe categoria de vârste, o problemă o ridică tineretul şi o parte din adulţii care sunt deja foarte dependenţi de ecrane. ”
Așa cum semnalează Cancan într-un material publicat recent, am cam pierdut busola când vine vorba de echilibrul personal. Profesorul Beuran ne reamintește de o formulă clasică, un fel de trend old-school pe care l-am ignorat masiv în era deadline-urilor infinite. „Apoi nu se mai respectă intervalul acela de 8-8-8, adică să munceşti 8, să te odihneşti 8 şi să ai un timp pentru tine.”
Cifrele vorbesc de la sine.
De ce ne ingrasam copiii fara sa ne dam seama
Și dacă tot vorbim de obiceiuri toxice, hai să ne uităm puțin în farfurie. Gătitul acasă a devenit o raritate pentru tinerii adulți, iar comenzile de fast-food sunt la ordinea zilei. E drept că e mult mai comod să dai două click-uri din aplicație când ești rupt de oboseală, dar costurile ascunse sunt uriașe.
„Dacă mâncarea ar trebui gândită, ar trebui foarte bine controlată şi, în special, alimentele care sunt procesate, alimentele care conţin sare multă, afumătură, cele care conţin nitriţi, nitraţi, euri, etc., deci aici ar trebui, pe de o parte, să controlăm, dar trebuie să şi educăm generaţia care nu mai găteşte acasă, ci mănâncă în oraş, de foarte multe ori, fără să ştim exact compoziţia mâncării. ”
Numai că drama cea mare nu se oprește la adulți. Copiii sunt cei care suferă cel mai mult pentru că, pe bune acum, ei copiază exact ce văd la noi pe masă. Medicul atrage atenția asupra unei explozii de cazuri de obezitate infantilă, o problemă care ar trebui să ne trezească la realitate.
„Apoi trebuie să înţelegem că a crescut numărul de copii care au o suferinţă metabolică şi vedem obezi de la vârstele de 9, 10, 11 ani, procente care sunt în creştere în România şi lucrul acesta se motivează prin stilul de viaţă a copilului în interiorul familiei în care te creşte. Dacă el, de la 2-3 ani, mănâncă ce mănâncă adultul, sau ce aduc adulții de la diferite fast-fooduri, lucrurile acestea nu pot să ducă la o dezvoltare normală. ”
Pericolul nevazut din spatele ecranelor colorate
Pe lângă mâncarea plină de aditivi și zahăr, mai avem un inamic la fel de periculos în casele noastre. Tableta care joacă rol de bonă digitală. Câți părinți nu bagă un telefon în fața copilului doar ca să aibă cinci minute de liniște să-și bea cafeaua?
Dar comoditatea asta vine cu un preț imens. „Dacă el, de la 2-3 ani, primește deja un gadget să se joace și îi vedem foarte inteligenți în a descoperi modalități diferite de a intra pe tot felul de platforme, numai că intră într-un dialog virtual cu o lume care și-o selectează de foarte multe ori pe care nu o înțelege și care poate de foarte multe comportamente nocive.”
Iar când granița dintre lumea virtuală și cea reală dispare complet din mintea unui copil, se ajunge la adevărate tragedii. Profesorul oferă un exemplu care efectiv te lasă fără cuvinte și demonstrează cât de gravă e situația de fapt.
„De multe ori familia nu-i explică anumite lucruri care nu sunt reale din ceea ce vede. Și putem să motivăm aceasta cu o seamă de exemple în care copii de vârstă până la vârsta de 15-18 ani au tot felul de evenimente fizice. Nu înțeleg că nu poți să te urci pe fereastră și să fii îmbrăcat în costumul unui mare erou și să crezi că tu poți să zbori dintr-un bloc în altul.”
Până la urmă, un copil cu telefonul în mână pe canapea nu e neapărat un copil în siguranță, chiar dacă la prima vedere lucrurile par sub control.
