La 84 de ani, legenda muzicii Taj Mahal anunță lansarea noului său album, „Time”, programat pentru 1 mai. Materialul, care marchează peste 60 de discuri în cariera sa, aduce în prim-plan o piesă de titlu compusă de regretatul Bill Withers, dar niciodată înregistrată de acesta. O adevărată piesă de colecție pentru fani.
Un cântec pierdut de Bill Withers prinde viață
Piesa de titlu a albumului, „Time”, a fost scrisă de un alt erou al muzicii, Bill Withers, însă nu a fost niciodată trasă pe bandă de el. Descoperirea ei datează din jurul anului 2010, când Taj Mahal a început să lucreze la acest album. Producătorul Steve Berkowitz, care colaborase cu Withers, a fost cel care a adus compoziția inedită în atenția echipei lui Mahal. Artistul a fost cucerit pe loc, dar a ținut să aibă binecuvântarea văduvei lui Withers înainte de a o lansa, mai ales după moartea acestuia în 2020.
„Am primit o baghetă magică cu piesa ‘Time’ de la Bill Withers”, spune Mahal. „Este o piesă fantastică, ceva ce nimeni nu a mai auzit până acum. I-am oferit soției sale oportunitatea de a-și da acordul, să vedem dacă îi place ce am făcut cu ea, și ne-a dat undă verde. Cred că este oportună”, adaugă el. „Întotdeauna lansez lucruri pe care cred că oamenii le-ar putea folosi, și așa sunt eu în privința muzicii.”
„Eu sunt pe banda mea”
Taj Mahal l-a întâlnit pe Bill Withers doar de câteva ori, dar aceste întâlniri i-au lăsat o impresie puternică. „Când am ajuns să vorbim unul cu celălalt, a fost ca și cum ne-am fi putut vedea peste univers și am eliminat toată distanța. Era un om autentic. Și i-am admirat mereu munca, concertele, muzicienii cu care a cântat, ideile sale. Trebuie doar să auzi o notă și știi deja pe cine asculți, știi?”
Dar cum vine asta, ca un artist de talia lui Withers să se retragă complet din industrie pentru ultimii 35 de ani ai vieții? Mahal are o explicație. „Dar înțeleg de ce a renunțat, pentru că de unde venea el, într-un gen mai orientat spre hituri, îi spuneau ce să facă. El a fost gen: ‘Nu, nu o să fac asta.’ […] Bill era un bărbat adevărat. Adică, aveai o singură șansă să-l insulți. Au venit la el spunându-i că ar trebui să schimbe muzica și să facă asta și aia și el a spus: ‘Asta aud eu. Asta fac eu. Dacă nu e suficient de bun, am plecat de aici.’ Bum, a plecat. Nu-l condamn…”
În schimb, parcursul lui Taj Mahal a fost diferit. „Cu mine, am recunoscut că industria nu-mi va oferi niciun ajutor. Așa că am spus doar: ‘Ei bine, hei, e un dar, și e un dar creativ, așa că o să-mi fac treaba.’ Și asta e tot ce am făcut, omule. Știi, am peste 60 de albume – coloane sonore, muzică pentru copii, de toate. […] Eu, sunt pe drumul meu, știu ce fac.”
Peste 75 de ani de muzică și o filosofie clară
La 84 de ani, Taj Mahal nu dă semne de oboseală. Ba chiar, e mai activ ca oricând. „Este un tren de marfă în continuă mișcare, cariera mea”, mărturisește el. „Cânt la instrumente de probabil 76, 77 de ani, în acest moment.” Trupa sa, Phantom Blues Band, cu care a înregistrat și noul album, tocmai a împlinit 30 de ani de colaborare.
Cifrele sunt amețitoare.
Dincolo de ele, stă o filosofie de viață și de creație bine definită. V-ați gândit vreodată la muzică în felul acesta? „Practic, iată filosofia pe care o am. Jazzul îți redă mintea. Okay? Și reggae-ul îți redă corpul. Dar blues-ul… blues-ul îți va reda sufletul. Lucrez pe baza asta, știi? Și deci, când asculți acest album, poți auzi de unde venim.”
De la Ziggy Marley la dublă victorie la Grammy
Pe noul album, „Time”, apare ca invitat special Ziggy Marley, pe piesa „Talkin’ Blues”. Nu e prima lor colaborare. „Ziggy a venit pe ‘Black Man, Brown Man’ în 2008. Sunt prieten foarte bun cu familia Marley”, explică Mahal, menționând legăturile sale profunde cu muzica din Caraibe, tatăl său fiind caraibian, iar tatăl vitreg, jamaican.
Recunoașterea nu a întârziat să apară, chiar și după atâția ani. În 2025, Academia de Înregistrări l-a onorat în două moduri simultan: i-a acordat un premiu Grammy pentru întreaga carieră, dar și un Grammy competițional (pentru cel mai bun album de blues tradițional, realizat cu Keb Mo). „Am fost încântat; să fiu recunoscut așa a fost minunat”, spune artistul. „Am avut fiicele cu mine, ceea ce, de fiecare dată când ies, de obicei am familia cu mine acum. […] este foarte bine pentru ele să poată simți o parte din acea lumină care vine spre mine, să se întoarcă la ele.”
Iar pentru Taj Mahal, muzica rămâne un act de generozitate. „Când vii la spectacolul meu, mă îndrept spre spirit și spun: ‘Hei, iată-ne.’ Și nu mă refer la ‘noi’, trupa de pe scenă, și ‘voi’, publicul. Mă refer la, iată-ne, umanitatea, cu o altă oportunitate de a ne înălța.” Artistul a anunțat și un turneu extins, cu date programate în SUA pe parcursul lunilor aprilie și iulie.
