Verdictul e clar. Terapia de substituție hormonală nu crește riscul de demență la femeile în postmenopauză. Nici nu-l scade. Analiza publicată în The Lancet Healthy Longevity și prezentată de HotNews a adunat date de la peste un milion de participante din zece studii anterioare.
Vârsta la care începi tratamentul? Nu contează. Durata lui? La fel. FDA a eliminat în noiembrie 2025 avertismentele de cel mai înalt nivel pentru această terapie, inclusiv cele legate de demență.
De ce femeile sunt mai vulnerabile la demență
Cifrele dor. Aproximativ 57 de milioane de oameni trăiesc cu demență la nivel global. Femeile reprezintă două treimi din cazuri. Trăiesc mai mult, au un risc genetic mai ridicat și pierd estrogen la menopauză.
Un studiu recent din Psychological Medicine, realizat pe aproape 125.000 de femei britanice, a arătat că menopauza e asociată cu pierderea substanței cenușii în hipocampus și alte zone cerebrale afectate și de boala Alzheimer. Profesoara Barbara Sahakian de la Cambridge a explicat pentru BBC că aceste regiuni sunt cele care se degradează în cazul maladiei Alzheimer și că menopauza ar putea amplifica riscul unor modificări cerebrale odată cu înaintarea în vârstă.
„Demența afectează în mod disproporționat femeile, chiar și atunci când ținem cont de faptul că ele trăiesc mai mult. Cu toate acestea, sănătatea femeilor, mai ales la vârsta mijlocie, a fost mult timp neglijată în cercetare,” a declarat Melissa Melville, autor principal al studiului de la University College London.
Ceața mentală dispare, dar Alzheimerul rămâne un mister
Bufeuri. Transpirații nocturne. Schimbări de dispoziție. Și acea ceață mentală care te face să uiți de ce ai intrat în cameră. Între 70% și 80% dintre femei trec prin asta. Bufeurile durează în medie între 7 și 11 ani.
Terapia hormonală ameliorează eficient simptomele. Previne demența? Habar n-avem încă.
Dr. G. Thomas Ruiz, medic obstetrician-ginecolog la MemorialCare Orange Coast Medical Center din SUA, spune lucrurilor pe nume: „Pentru mine, cel mai important lucru este că nu există date care să arate că terapia de substituție hormonală înrăutățește boala Alzheimer. Știm că ceața mentală se ameliorează mult, la fel și claritatea și memoria. Acum, dacă asta va duce în cele din urmă la un risc scăzut de Alzheimer, cine știe?”
Europa rămâne sceptică față de tratament
Aproximativ 25,2 milioane de femei din Europa au între 45 și 60 de ani. Sunt în perimenopauză sau postmenopauză. Puține apelează la terapia hormonală. Frica persistă.
Un sondaj citat de Statista arată că un sfert dintre femeile la menopauză din Europa refuză tratamentul din cauza îngrijorărilor legate de efectele pe termen lung. Aproape jumătate dintre medicii europeni recunosc că nu au prescris terapie hormonală tocmai pentru că pacientele se temeau.
Diferențele între țări? Uriașe. În Italia, utilizarea rămâne rară. În Franța, peste jumătate dintre femeile cu simptome recurg la terapie. Piața europeană a fost evaluată la aproape 5 miliarde de dolari în 2024 și ar putea ajunge la 9 miliarde până în 2033.
Ce pot face femeile pentru a-și proteja creierul
Decizia de tratament ar trebui luată împreună cu medicul. Ghidul Societății de Obstetrică și Ginecologie din România recomandă inițierea terapiei în „fereastra de oportunitate”, între 50 și 59 de ani.
„Nu avem suficiente dovezi pentru a trage concluzii clare legate de momentul începerii, durata sau forma terapiei hormonale. Asta înseamnă că decizia de tratament ar trebui să țină cont de severitatea simptomelor și de beneficiile și riscurile cunoscute, nu de prevenția demenței,” a explicat Melville.
Michelle Dyson, director general la Alzheimer’s Society din UK, recomandă exerciții fizice regulate, renunțarea la fumat și limitarea alcoolului. Dr. Christelle Langley de la Cambridge subliniază cât de mult contează sprijinul psihologic și încurajează femeile să vorbească despre ce li se întâmplă.
Pe termen lung, menținerea tensiunii, glicemiei și colesterolului în limite normale face diferența. Lectură, puzzle-uri, învățarea unei limbi străine — activitățile care solicită creierul sunt printre puținele lucruri care pot susține sănătatea cognitivă. Restul? Rămâne de cercetat.


