Scandalul care l-a costat scump pe Pinalti. Ce a pierdut după acuzațiile cu doamne de companie și alcool

Gheorghe Ștefan, cunoscut ca „Pinalti”, a readus în prim-plan unul dintre cele mai comentate episoade din fotbalul românesc: cazul „folcloristelor” din anul 2000, izbucnit după meciul Ceahlăul Piatra Neamț cu Austria Viena, din Cupa Intertoto. Fostul patron al clubului susține acum că a plătit scump ceea ce el numește, cu ironie, „prea multă ospitalitate”.

Dincolo de scandal, miza a fost cât se poate de concretă: un an de suspendare și o amendă de 10.000 de dolari. Pentru un episod care a rămas în memoria publicului mai ales prin eticheta picantă, sancțiunea a fost una serioasă, nu o simplă bârfă de vestiar. Iar Ștefan spune că totul a pornit după ce arbitrul francez Stephane Moulin a reclamat la UEFA că brigăzii i-ar fi fost aduse patru „doamne de companie” și că ar fi fost forțat să consume alcool.

Povestea încă intrigă, fiindcă atinge exact zona aceea în care un gest prezentat drept „atenție” se transformă, peste noapte, în scandal oficial. Iar pentru publicul care își amintește acel moment, întrebarea rămâne aceeași: unde s-a terminat ospitalitatea și unde a început abuzul reclamat la UEFA?

Pinalti spune că arbitrul a înțeles totul altfel

În declarațiile date acum, Gheorghe Ștefan vorbește despre o „neînțelegere” care ar fi explodat abia după meci. Fostul patron al Ceahlăului Piatra Neamț a susținut că arbitrul nu a spus nimic atunci, ci a reclamat ulterior episodul la UEFA.

„Acolo a fost o chestie care a pornit de la o neînțelegere din partea arbitrului de centru, pentru că el avea o anumită gândire. Poate o altă orientare sexuală… Noi am prezentat niște doamne de companie care puteau să stea cu ei, să-i facă mai veseli.”

Afirmația este una care, evident, va stârni reacții. Numai că din informațiile disponibile până acum nu există în aceste declarații niciun punct de vedere nou din partea arbitrului Stephane Moulin și nici reacții ale femeilor implicate atunci. Nici numele celorlalți arbitri din brigadă nu sunt precizate acum.

Conform Prosport, Ștefan a legat direct pedeapsa de formularea folosită de UEFA, aceea de „ospitalitate excesivă”. Exact asta îl urmărește și azi în discursul public, doar că el a transformat episodul într-o marcă personală, aproape într-o glumă amară.

Alcoolul reclamat la UEFA i-a adus un an de suspendare

Partea cea mai sensibilă a cazului a fost acuzația că arbitrul francez ar fi fost obligat să bea. Aici, Gheorghe Ștefan respinge versiunea și spune că ar fi pus la dispoziție mai multe opțiuni, fără constrângere.

„Însă el a reclamat ulterior la UEFA. Nici nu ne-a spus. Era Vautrot președinte la UEFA (n.r. Comisiei de Arbitri) și în anul următor l-au dat afară pe arbitru. Suspendarea mea a fost pentru «ospitalitate excesivă», deoarece el a scris că i-am oferit și băuturi alcoolice, că l-am forțat.”

Și a continuat, tot pe aceeași linie: „Am făcut și eu la fel, am pus de toate și i-am spus să aleagă, nu l-am obligat. Iar el a zis că l-am forțat să bea alcool. A crezut că face o faptă deosebită și că va rămâne în istorie sesizând UEFA.”

Pentru cine privește azi povestea fără nostalgia anilor 2000, aici este cheia: nu vorbim doar despre o anecdotă cu „folcloriste”, ci despre un episod care a produs o sancțiune oficială clară, cu bani și interdicție. Un an de suspendare înseamnă, în orice fotbal, pierdere de influență, de imagine și de control. Iar 10.000 de dolari, la nivelul acelui moment, nu era o sumă decorativă.

Comparația cu rușii și replica care a rămas

Gheorghe Ștefan a încercat să așeze episodul într-un tipar mai larg, spunând că și alții ar fi fost pedepsiți tot pentru excese de curtoazie. A invocat inclusiv un caz cu rușii, suspendați, după spusele lui, pentru „haine de blană”.

„Știți că și rușii au fost suspendați pentru haine de blană, tot așa, pentru că au fost prea ospitalieri. Însă nu erau agreați cei care reclamau astfel de lucruri, pentru că fair-play-ul spune: «Refuz, dar nu reclam!», că omul poate a vrut să te simți bine.”

Dar fix această explicație arată de ce scandalul încă prinde. Pentru unii, pare o apărare bazată pe codul nescris al lumii fotbalului. Pentru alții, exact acel „cod” a făcut posibile situații care au depășit demult limita acceptabilului. Tu de ce parte ești?

După 26 de ani, fostul patron spune că poartă pedeapsa ca pe o etichetă

Poate cel mai surprinzător detaliu este tonul cu care vorbește acum despre tot. Nu încearcă să șteargă episodul. Din contră, îl poartă ca pe o poveste care l-a urmărit, dar pe care a întors-o în favoarea lui, măcar la nivel de replică memorabilă.

„Nu le-am pus otravă în vin sau alte nenorociri, cum s-a mai spus. Un an de zile, da. Mi-au dat și 10.000 amendă pentru «ospitalitate excesivă». UEFA are niște termeni eleganți.”

Și încă o frază spune tot despre felul în care își asumă scandalul azi: „Eu mă laud cu chestia asta, zic: «Băi, sunt singurul președinte suspendat pentru ospitalitate excesivă!». Prea ospitalier am fost, vă dați seama de unde mi s-a tras suspendarea.”

Ce lipsește încă? Reacția arbitrului Stephane Moulin, dovezi noi din acel episod și vocea celorlalți implicați. Până atunci, rămâne versiunea lui „Pinalti”, spusă după mulți ani, despre un scandal care i-a adus exact un an de suspendare și 10.000 de dolari amendă. Voi cum citiți azi povestea asta: gafe de epocă sau linie clar depășită?

Delia Cojocaru

Delia Cojocaru este jurnalist de călătorii cu o experiență de 8 ani în explorarea destinațiilor exotice și a lifestyle-ului opulent al celebrităților. Scrie despre resorturi de lux, aventuri jet-set și vacanțele controversate ale vedetelor, cu un focus pe aspectele picante și imprevizibile ale acestora.