Renate Reinsve a trecut prin 17 duble pentru o scenă din „Fjord”, filmul lui Cristian Mungiu

Publicat: 24 octombrie 2026, 00:35Actualizat: 24 octombrie 2026, 00:35

Actrița Renate Reinsve a început filmările pentru „Fjord”, în regia lui Cristian Mungiu, cu scena în care personajul ei află că îi vor fi luați copiii, după cum a povestit într-un interviu publicat vineri, 23 octombrie.

Primise scenariul cu o săptămână înainte. Secvența dura 12 minute, iar ea încă nu cunoștea bine felul în care lucra regizorul român. Despre acea primă zi de filmare, actrița Renate Reinsve a povestit în interviul pentru Deadline, în traducere: „Am dat totul în primele trei duble, apoi am continuat până la 17 duble, în timp ce el construia scena”.

Abia pe parcurs a învățat să observe momentul în care Mungiu se apropia de varianta dorită. Avea un indiciu foarte concret: când era mulțumit, își freca mâinile. Atunci știa că putea să joace cu toată intensitatea.

Mungiu construia scena treptat, odată cu actorii

Reinsve explică numărul mare de duble prin atenția regizorului la mișcările din cadru. Privindu-l la monitor, a observat cum schimbarea pozițiilor și a ritmului modifica felul în care era perceput personajul.

În experiența ei, Mungiu nu cerea neapărat ca interpretarea și replicile să fie fixate de la început. Scena putea căpăta formă împreună cu actorii, pe măsură ce el îi organiza fiecare detaliu.

Camera rămânea departe de personaje. Regizorul îi ceruse să evite gesturile prin care ar fi împins spectatorul spre o anumită emoție sau spre un verdict despre Lisbet. Pentru o actriță cu pregătire clasică, obișnuită să ofere suficiente indicii pentru o legătură cu publicul, cerința a venit cu o teamă: suferința personajului putea rămâne greu de simțit.

Schimbarea de metodă a descris-o astfel, în traducere: „A trebuit să renunț la tot ce știam și, într-un fel, să o iau de la capăt, adaptându-mă la ce își dorea el”, a explicat Reinsve.

După ce a înțeles felul lui de a lucra, a început să adauge mici detalii proprii, fără să dirijeze reacția spectatorilor. Spune că învățarea unui lucru nou poate fi puțin umilitoare, dar că tocmai acceptarea acestei situații i-a permis să se transforme ca actriță.

Ca să găsească expresia fizică a lui Lisbet, s-a gândit la oamenii văzuți de la distanță lângă un accident rutier. Din viteza mișcărilor și din felul în care își țin corpul poți înțelege gravitatea momentului, fără să le vezi îndeaproape chipurile. Această imagine a ajutat-o să aibă încredere în gesturile reținute.

„Fjord” urmărește o familie ai cărei copii ajung în grija autorităților

Filmul a câștigat Palme d’Or la Cannes, al doilea din cariera lui Cristian Mungiu, și este propunerea României la Oscar, la categoria film internațional.

În „Fjord”, o urmărești pe Lisbet, mamă a cinci copii și soția unui educator român interpretat de actorul Sebastian Stan. Familia se stabilește în orașul natal al femeii, în Norvegia.

Credința creștină evanghelică românească practicată de familie provoacă dezaprobarea unor localnici. După bârfele din comunitate apar acuzații că părinții le-ar face rău copiilor, iar autoritățile îi preiau în îngrijire.

Lisbet are haine fără ostentație: fuste lungi în culori șterse și paltoane negre. Nu poartă machiaj, iar corpul ei exprimă oboseala unui părinte care duce multe.

Un alt detaliu al relației a provocat-o pe Reinsve: soțul vorbește în numele lui Lisbet. Actrița a trebuit să găsească o explicație pe care să o poată înțelege fără să-și judece personajul. În lectura ei, între cei doi există atât de multă încredere, încât el știe ce își dorește și ce simte ea, iar Lisbet acceptă această dinamică.

La prima întâlnire, regizorul i-a propus alt personaj

Mungiu a invitat-o inițial să citească pentru Mia, o vecină cu vederi liberale, considerând că acela ar fi personajul de care s-ar simți mai apropiată. I-a permis însă să încerce și rolul lui Lisbet.

Reinsve a simțit o legătură mai puternică tocmai cu mama celor cinci copii. Era curioasă să o înțeleagă, iar propria experiență de mamă făcea perspectiva separării de copii cu atât mai dureroasă. I-a spus regizorului ce simțise citind rolul și a avut impresia că l-a surprins.

Se temea că va primi totuși personajul Miei, alegerea care părea mai evidentă. Când a aflat că o va interpreta pe Lisbet, s-a bucurat și a început cercetarea practicilor religioase ale personajului.

A petrecut timp în comunități penticostale și a urmărit detalii precise:

Felul în care membrii comunităților cântau și legătura lor cu muzica.
Cum își ofereau mâncare și cum se salutau la slujbele ținute în case sau în lăcașuri de cult.
Gestul de a ridica mâinile spre Dumnezeu.
Îmbrăcămintea și bentițele purtate de femei.

Valorile lui Lisbet diferă de ale ei. Reinsve spune că a trebuit să găsească înțelegere pentru aceste convingeri și pentru felul în care se formaseră, chiar dacă personal nu le împărtășea.

Cercetarea și filmările au ocupat împreună șase luni. La final, actrița simțea încă nevoia să afle mai mult despre perspectiva personajului.

Trecerea de la Joachim Trier la Mungiu a apărut și într-un vis

Reinsve câștigase premiul pentru cea mai bună actriță la Cannes în 2021, pentru primul ei rol principal, în filmul lui Joachim Trier „The Worst Person in the World”.

Reîntâlnirea profesională cu Trier pentru „Sentimental Value”, succes la Cannes în anul precedent, i-a adus o nominalizare la Oscar pentru cea mai bună actriță în rol secundar.

Înaintea colaborării cu Mungiu, a visat că Trier se afla lângă ea, apoi apărea un urs românesc. Era un mascul brun care o conducea în pădure, spre un alt tărâm. Actrița a asociat visul cu desprinderea de lumea unui regizor de care se simțea foarte legată și intrarea într-un film cu teme și cerințe diferite.

Despre această trecere, Reinsve a spus, în traducere: „Știam că trec din lumea unei persoane într-o lume complet diferită, alături de altcineva”.

Îi vede pe cei doi cineaști ca fiind foarte diferiți, dar cu un punct comun: fiecare are o viziune precisă despre cinema și își apără ferm idealurile.

Experiența ei de două decenii în teatru a obișnuit-o cu personaje și stiluri de lucru diferite. Pe scenele norvegiene a interpretat numeroase texte de Ibsen și opere contemporane, inclusiv adaptarea lui Simon Stephens după romanul lui Mark Haddon despre incidentul straniu al câinelui petrecut noaptea.

Debutul pe ecran fusese un rol mic în „Oslo, August 31st”, filmul lui Trier din 2011. Reinsve crede că, dacă și-ar fi început cariera direct în cinema, poate ar fi căutat mai des personaje apropiate de propria persoană. Teatrul i-a format însă plăcerea de a explora alte identități.

Sebastian Stan îi era deja prieten, într-un loc aproape izolat

Reinsve și Stan lucraseră împreună cu trei ani înainte, la „A Different Man”. Erau și prieteni vechi, iar familiaritatea dintre ei a ajutat-o tocmai când tehnica de interpretare îi cerea atât de multe lucruri noi.

Nu aveau nevoie de o perioadă în care să se apropie. Actrița consideră că această legătură a făcut relația dintre soții din film mai caldă decât ar fi sugerat gesturile lor reținute.

Îl admiră pe Stan pentru bucuria cu care își transformă personajele. Spune că îl vede preocupat atât de schimbarea interioară, cât și de construcția fizică, până în punctul în care nu se mai recunoaște.

Filmările s-au desfășurat într-un sat norvegian cu 25 de locuitori, unde sosirea actorilor și a echipei a schimbat proporțiile comunității. Magazinul alimentar cel mai apropiat era departe, iar aprovizionarea tuturor devenise o operațiune în sine.

Când avalanșele au închis drumurile, oamenii și echipamentele au trebuit transportate cu barca. Pentru a ajunge în acea zonă de munte, călătoria presupunea două avioane, apoi barcă sau mașină.

Reinsve spune că izolarea i-a apropiat. Au existat și petreceri cu mâncare, dansuri în cerc în stil românesc și puțin alcool. Își amintește că românii din producție erau gazde bune și cântau, iar Stan li se alătura.

Actrița pune nopțile de teamă pe seama unor presupuse fantome

Din șederea la hotel, Reinsve păstrează și o poveste pe care o prezintă ca pe o experiență cu fantome. În relatarea ei, membrii echipei auzeau noaptea bătăi în uși, iar localnicii cunoșteau deja poveștile despre apariții.

„Cu siguranță, hotelul acela era bântuit de fantome”, a susținut ea, în traducere.

Actrița afirmă că, în unele nopți, bătăile la ușa ei începeau pe la 01:30 și continuau aproximativ două ore. Când verifica, nu găsea pe nimeni. Spune că frica a făcut-o să doarmă prost timp de două luni.

Discuțiile despre copii au continuat după lansarea filmului

Neon a lansat „Fjord” în Statele Unite la începutul lui octombrie 2026. Reinsve spune că filmul a provocat acolo conversații aprinse.

„Este o dezbatere amplă, iar asta este extraordinar”, a comentat actrița, în traducere.

În opinia ei, Mungiu a urmărit să deschidă o conversație, inclusiv printr-un film care împarte spectatorii. Empatia față de personaje se poate muta pe parcursul poveștii, iar fiecare privitor își poate forma propria judecată.

Norvegiană fiind, Reinsve spune că auzise relatări despre greșeli grave ale serviciilor de protecție a copilului, inclusiv neînțelegeri și ciocniri între valori. Nu pune însă toate cazurile în aceeași oală: consideră că instituția funcționează în general bine și că a salvat mulți copii.

A discutat ulterior cu oameni din aceste servicii care văzuseră filmul. Potrivit actriței, ei au apreciat perspectiva diferită și posibilitatea de a porni o discuție. Pentru ea, chiar și într-un sistem care funcționează bine, este important să fie observate situațiile în care ceva nu merge.

Următorul rol o poartă prin șase țări

În mijlocul sezonului precedent de premii, Reinsve filma pentru Alexander Payne la „Somewhere Out There”. În actualul sezon o va interpreta pe scriitoarea și feminista Mary Wollstonecraft în „If Love Should Die”, film regizat de Mia Hansen-Løve.

Filmul va trece înainte și înapoi prin 12 ani din viața personajului, în Anglia, Franța revoluționară și alte locuri din Europa. Coproducția implică șase țări, iar actrița a început deja cercetarea în unele dintre ele.

În cartierul Stoke Newington din nordul Londrei a vizitat locurile legate de școala fondată de Wollstonecraft și de biserica de pe Newington Green unde aceasta mergea. A parcurs străzi pe care scriitoarea umblase cu peste două secole înainte și a intrat în muzee dedicate vieții ei.

Wollstonecraft a fost mama lui Mary Shelley, autoarea romanului „Frankenstein”. Cercetarea a dus-o pe Reinsve și la Paris, inclusiv în locul unde personajul ei îl văzuse pe Ludovic al XVI-lea la proces, înainte de execuția prin ghilotinare.

Citește și: