Dev Patel se retrage într-o cabană galeză. Vrea doar să înregistreze un album. Dar liniștea se transformă repede în teroare pură. Proiectul lui artistic devine o luptă pentru supraviețuire, totul din cauza unui copil sălbatic și a unor ritualuri bizare cu iepuri. Filmul face deja valuri.
„Rabbit Trap” este debutul regizoral al lui Bryn Chainey. O incursiune în folk-horror. The Guardian scrie că e o dramă plină de atmosferă, care te captivează prin interpretări intrigante, chiar dacă finalul lasă de dorit. Filmul a intrat în cinematografele din Marea Britanie și Irlanda pe 30 ianuarie și promite o experiență audio-vizuală intensă, cu rădăcini adânci în estetica anilor ’70.
Un rock-horror ca pe vremea Led Zeppelin
În centru îi avem pe Darcy (Dev Patel) și Daphne (Rosy McEwen), un cuplu de muzicieni. Ea, o cântăreață de folk cu un album numit „Mono Moon”. El, producătorul ei. Pentru a lucra la noul material, se izolează într-o cabană din Țara Galilor, o decizie ce aduce aminte de Led Zeppelin, care au înregistrat la fel la începutul anilor ’70. Totul e recreat la milimetru. Puloverele de lână, penumbra apăsătoare și echipamentele analogice de înregistrare te aruncă direct în acea lume.
Darcy începe să înregistreze sunete din natură pentru album. Cântecul păsărilor. Picăturile de ploaie într-un butoi. Pare idilic. Doar că microfoanele lui ultrasensibile captează ceva în plus. Un „zumzet ciudat”. O vibrație care pare să vină de altundeva.
Copilul care fură scena și îngheață sângele
Liniștea lor e spulberată. Apare un copil local, murdar pe față, sălbatic, un copil care pare să aibă „orice vârstă între nouă și 54 de ani”. Jade Croot, care îl interpretează, fură pur și simplu filmul. El îl atrage pe Darcy, vizibil speriat, în lumea folclorului galez, șoptindu-i despre „Tylwyth Teg”, poporul zânelor. Coincidență? Greu de crezut. Dar nu se oprește aici. Copilul îi arată o capcană pentru iepuri, unde animalele nu sunt prinse pentru mâncare, ci devin „sacrificii fetișiste”, iar prezența sa constantă și ciudată începe să macine relația cuplului, scoțând la iveală dramele lor ascunse, poate despre o pierdere veche.
Magie galeză sau protest naționalist?
Filmul se joacă mereu cu ambiguitatea. Într-o scenă, copilul pare că dă foc tufișurilor din jurul cabanei. Este o aluzie la protestele naționaliste galeze, faimoase pentru astfel de gesturi? Regizorul Bryn Chainey nu dă un răspuns clar, lăsând publicul să decidă. Tocmai acest balans între supranatural și tensiuni politice reale face din „Rabbit Trap” mai mult decât un simplu horror. Nu e doar o poveste cu monștri, ci una despre intruziune, ciocnirea culturilor și demonii din noi.
Atmosferă versus poveste. Unde pierde filmul puncte
Surprinzător sau nu, deși filmul este descris ca fiind „impresionant de controlat și compus”, recenzia din The Guardian spune că se pierde pe drum. Spre final, claritatea dispare. Totul se topește într-o „ceață indistinctă de dispoziție și vibrație”. Povestea pare că nu mai știe încotro s-o apuce, sacrificând logica pentru atmosferă. Chiar și așa, un lucru îți rămâne în minte mult timp după. Performanța lui Jade Croot. El reușește să creeze unul dintre cei mai înfiorători și memorabili copii din horror-ul modern.
