Producătorul Roger Dobkowitz, care a lucrat timp de 36 de ani și la peste 4.600 de episoade ale celebrului show „The Price Is Right”, a rupt tăcerea. Într-o declarație publică, el îl apără pe regretatul prezentator Bob Barker în fața acuzațiilor grave de hărțuire sexuală prezentate în noul documentar „Dirty Rotten Scandals”. Dobkowitz a spus că a vrut inițial să ignore ceea ce el numește o campanie de denigrare.
O „piesă de denigrare evidentă”
Dobkowitz a mărturisit că a încercat să evite subiectul, sperând că serialul documentar va dispărea fără să facă valuri. „Mulți dintre prietenii mei mi-au cerut comentariile cu privire la documentarul E! care a fost difuzat recent pe rețeaua lor”, a scris el. „Până acum, am evitat să comentez, deoarece nu am vrut să adaug nicio tracțiune socială unei piese de denigrare atât de evidente”.
El a continuat, tranșant: „‘Documentarul’ ar trebui să dispară pur și simplu în fundul unui coș de gunoi echivalent TV, alături de toate celelalte așa-zise ‘dezvăluiri’ uitate.” Numai că, văzând că subiectul nu dispare, a decis că e momentul să intervină pentru a apăra integritatea show-ului la care a lucrat o viață.
Nu ataci un om mort
Cel mai dur argument al lui Dobkowitz vizează momentul ales pentru aceste dezvăluiri, în condițiile în care Bob Barker a decedat în 2023 și nu se mai poate apăra. Pe bune, cum poți să te aperi din mormânt? „Acest așa-zis ‘expose’ mă face să realizez că există unii oameni în această lume care vor exagera și vor crea cu bucurie falsități pentru a justifica o vendetă personală plină de ură împotriva unei persoane, pentru a atrage atenția asupra lor.”
Iar producătorul a adăugat: „Ceea ce înrăutățește situația este faptul că acuzatul este decedat și, asa ca, îi este imposibil să se apere. Adjectivul ‘curajos’ nu ar trebui folosit niciodată cu referire la o persoană care atacă o persoană decedată.” El a mai criticat și faptul că unele persoane readuc în discuție dispute legale încheiate acum 30 de ani, sugerând că „atunci când cineva simte compulsia de a aduce constant în discuție acest lucru timp de încă 30 de ani este un semn că ceva ar putea fi în neregulă cu capacitatea sa de a raționa matur.”
„Mediul nostru de lucru era invidiat”
În contrast cu imaginea unui mediu de lucru toxic, Dobkowitz descrie o atmosferă aproape idilică în culisele emisiunii. „Show-ul era un loc fericit… mediul nostru de lucru era invidiat de alte emisiuni. Personalul renunța rar… zecile de femei care făceau parte din repertoriul nostru de modele se întorceau an de an, fericite să fie în emisiunea noastră.”
E drept că existau și nemulțumiri, dar producătorul le pune pe seama unor motive profesionale obișnuite. „Singurii oameni nefericiți, așa cum s-ar găsi în orice companie, erau cei care nu primeau mărirea de salariu pe care o doreau, cei care nu primeau promovarea pe care credeau că o merită și cei care erau concediați pentru că nu-și făceau treaba. fireste, am avut o mână de astfel de oameni (o mână de oameni, după spusele lui), dar mult, mult mai puțini decât alte companii.”
„Am fost acolo timp de 36 de ani. Am fost pe acea scenă,” a concluzionat el.
Ce spun, de fapt, acuzațiile?
Documentarul de la E! se concentrează pe interviuri cu foste modele ale emisiunii, cunoscute ca „Barker’s Beauties”. Una dintre vocile principale este Holly Hallstrom, model în emisiune între 1977 și 1995. Ea a fost concediată oficial pentru că luase în greutate din cauza unor medicamente.
Numai că Hallstrom susține că motivul real a fost refuzul ei de a-l susține public pe Barker atunci când un alt model, Dian Parkinson, l-a dat în judecată pentru hărțuire sexuală în 1994. A urmat un deceniu de bătălii legale, în care Barker a dat-o în judecată pentru defăimare, iar ea a contraatacat cu acuzații de discriminare și suferință emoțională. Hallstrom a afirmat că a fost pusă pe o listă neagră în industrie și a refuzat orice înțelegere financiară care ar fi inclus un acord de confidențialitate.
Barker, care a murit la vârsta de 99 de ani, a negat constant orice faptă ilegală, susținând că relațiile pe care le-a avut au fost consensuale. În finalul declarației sale, Dobkowitz a lăsat să se înțeleagă că ar putea scrie o carte despre cei 36 de ani petrecuți în emisiune, pentru a „clarifica multe concepții greșite și a respinge multe acuzații nefondate”.
