Un oraș întreg, sub pământ. Nu, nu e o poveste. E real. Chiar lângă Cracovia, o rețea uriașă de 245 de kilometri de tuneluri și camere monumentale, toate sculptate în sare, coboară la adâncimi de necrezut, relatează Adevărul.
Acesta este universul subteran de la Wieliczka, una dintre cele mai vechi mine de sare din lume, acum un monument istoric și artistic. Povestea locului, așa cum apare în publicații ca IFLScience, începe acum 13,5 milioane de ani. O mare preistorică a lăsat aici, în inima Europei Centrale, depozite colosale de sare prinse în rocă.
De la o mare preistorică la primele unelte din Neolitic
Totul a pornit de la mișcările tectonice. Apele s-au retras, lăsând în urmă o comoară albă care a definit viața oamenilor de aici pentru milenii. Arheologii au făcut o descoperire șocantă. Chiar aici, la Wieliczka, au găsit cele mai vechi unelte de extras sare din Europa Centrală. Datează din Neolitic.
Pe atunci, metoda era simplă. Oamenii nu săpau. Colectau saramura din izvoare, o fierbeau în vase ceramice până se evapora apa, iar sarea rămasă era de bază pentru conservarea hranei, o tehnică de supraviețuire fundamentală. A funcționat așa secole la rând.
Secole de muncă în adâncuri. Cum a apărut orașul subteran?
Dar izvoarele de la suprafață au secat. Inevitabil. Prin secolele XI-XII, oamenii au fost nevoiți să sape mai adânc. Așa au apărut primele puțuri, apoi primele galerii. În secolul al XIII-lea, Wieliczka era deja un centru industrial medieval în toată regula, unde minerii coborau zi de zi în întuneric pentru a ciopli blocuri de sare.
O simplă mină? Nici vorbă. Pe măsură ce galeriile se lungeau, minerii, oameni cu o credință puternică, au început să sculpteze altare și mici capele în pereți. Era felul lor de a căuta protecție divină în fața pericolelor. Aceste gesturi de credință au stat la baza unui fenomen artistic unic.
Capela Sfintei Kinga, o catedrală de sare la 101 metri sub pământ
Piesa de rezistență a acestui labirint? Capela Sfintei Kinga. Se află la 101 metri adâncime și este o sală monumentală care pur și simplu te lasă fără cuvinte. Aici, absolut totul este sculptat în sare.
Candelabrele uriașe, care par de cristal, sunt făcute din cristale de sare purificată. Pereții sunt acoperiți de basoreliefuri complicate cu scene biblice, inclusiv o reinterpretare a „Cinei cea de Taină” a lui Leonardo da Vinci. Până și statuia Papei Ioan Paul al II-lea, un vizitator al minei, este cioplită din aceeași sare prețioasă. O operă de artă și devotament, creată de câțiva mineri talentați de-a lungul a zeci de ani.
De la Goethe și Copernic la patrimoniu UNESCO
Faima minei a trecut de mult granițele Poloniei. Coridoarele ei reci au fost străbătute de nume mari: savantul Nicolaus Copernic, naturalistul Alexander von Humboldt sau scriitorul Johann Wolfgang von Goethe. Toți au plecat uimiți de ce au văzut în adâncuri.
Extracția comercială a mers fără oprire până în 1996. Atunci s-a terminat. Gata. La acel moment, mina era deja pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO și monument istoric al Poloniei. Wieliczka de azi nu mai e un loc de muncă grea. A devenit o capsulă a timpului, o mărturie incredibilă a istoriei geologice și a ambiției umane, păstrată strat cu strat, sub pământ.
