„Omenirea nu pare să fi învățat nimic.” Nu sunt cuvintele unui analist. Sunt ale unui om de 93 de ani care a privit iadul în ochi. Ivor Perl avea doar 12 ani când a pășit pe porțile lagărului Auschwitz-Birkenau, locul unde naziștii i-au ucis părinții și șapte frați. Mesajul său de acum e pur și simplu devastator.
Avertismentul său, preluat de Dailymail, vine într-un context sumbru: Ziua Internațională de Comemorare a Victimelor Holocaustului. Și pe fondul unor cifre care șochează. Un raport recent arată că numărul școlilor britanice care comemorează acest moment a picat cu aproape 60% după atacurile Hamas din 7 octombrie 2023. O realitate care îl convinge pe Perl că lecțiile istoriei sunt mai necesare ca oricând.
„Aici mergem din nou” – Frica unui om care a văzut totul
După mai bine de 50 de ani în care a tăcut, Ivor Perl și-a dedicat viața educării tinerilor. Un efort recunoscut oficial, fiind decorat cu Medalia Imperiului Britanic în 2015. Evenimentele recente l-au zguduit. Ironia sorții… tocmai acum, când vocea lui ar trebui să răsune, tot mai puțini vor să asculte. „Mi-e rușine să spun asta, dar [când s-a întâmplat 7 octombrie] m-am tot gândit: Ivor, aici mergem din nou”, a mărturisit el. „Nu putem lăsa asta să se întâmple.”
Pentru el, problema e mult mai mare decât un conflict local. Este un pericol universal. „Holocaustul este ceva mult mai larg decât evrei și non-evrei. Când societatea se confruntă cu ura, întreaga umanitate suferă. Ura este ceva ce nu începe și nu se termină niciodată împotriva unui singur grup.”
Cifrele care îngrijorează: de ce tac școlile?
Datele de la Holocaust Memorial Day Trust sunt clare. Și îngrijorătoare. În 2023, peste 2.000 de școli secundare din Marea Britanie organizau evenimente. Un an mai târziu, după atacurile Hamas, numărul a coborât sub 1.200. Iar pentru 2025, abia dacă sunt 854 de școli înscrise. O prăbușire de aproape 60%. De ce?
Șef Rabinul Sir Ephraim Mirvis crede că profesorii aleg „calea minimei rezistențe”, de teama reacțiilor unor părinți sau elevi. „Ziua Comemorării Holocaustului nu este o platformă pentru dezbateri politice. Este un act de memorie umană”, a scris el. „Dacă nu ne putem învăța copiii să-și amintească trecutul cu integritate, ce fel de viitor vor moșteni?”
De la numărul 112021 la o viață dedicată memoriei
S-a născut Yitzchak Perlmutter în Mako, Ungaria. A fost luat cu toată familia și aruncat într-un vagon de vite, cu promisiunea falsă că merg la muncă la o fermă. Au ajuns la Auschwitz. Acolo, a încetat să mai fie om și a devenit numărul 112021. A fentat moartea de nenumărate ori. A scăpat de experimentele lui Josef Mengele, de selecția pentru camerele de gazare și a supraviețuit unui „marș al morții” de peste 800 de kilometri.
Cea mai adâncă rană a fost despărțirea de mama sa, pe peronul lagărului. Ea l-a împins spre fratele său mai mare. Un gest care i-a salvat viața, dar care i-a lăsat un gol pe care nu l-a umplut nimic. „Nu ai putea descrie niciodată cu adevărat ce s-a întâmplat la Auschwitz”, spune Ivor. „Holocaustul este ceva ce nu ai putea exagera niciodată. Nu aș putea vorbi despre tot ce am văzut, pentru că a face asta ar fi crud.”
„Acum știu de ce am supraviețuit”
Povestea lui Ivor Perl a fost transpusă într-un film de animație. Se numește „Survivor” și e creat de un artist de 25 de ani, Zoom Rockman. Filmul, disponibil pe ITVX, nu e o ficțiune. E o redare fidelă a memoriilor lui Ivor, bazată pe fotografii și documente. Scopul e limpede: oroarea Holocaustului trebuie înțeleasă de Generația Z, ultima care mai poate auzi aceste povești direct de la sursă.
Când a văzut filmul, Ivor i-a dat animatorului un bilet. Pe el erau scrise câteva cuvinte cu o greutate imensă: „Dragă Zoom, acum știu de ce am supraviețuit”. Pentru supraviețuitor, filmul nu este doar despre un băiat evreu. E un mesaj pentru lume. „Poate că oamenii îl vor vedea și vor realiza ce se poate întâmpla cu societatea, cu umanitatea. Vor privi și vor ști că asta se întâmplă când oamenii își pierd controlul.”
