O minciună scapă de sub control. Acesta e miezul filmului „Eleanor the Great”, debutul regizoral al lui Scarlett Johansson, care a explodat în top 10 pe Netflix imediat după lansarea din ianuarie. Dar în spatele ficțiunii se află o fărâmă de adevăr. O fărâmă surprinzătoare, legată de o femeie cât se poate de reală.
Filmul, cu June Squibb în rolul principal, a avut premiera la Cannes în 2025 și a devenit un hit pe streaming. Revista People a dezvăluit că, deși intriga e pură înșelătorie, personajul central e modelat după cineva care a trăit cu adevărat. Deci, unde se termină realitatea și unde începe ficțiunea în „Eleanor the Great”?
O poveste despre identitate furată și secrete de familie
Filmul ne-o prezintă pe Eleanor Morgenstein (June Squibb). O femeie în vârstă. După moartea celei mai bune prietene, Bessie Stern (Rita Zohar), ia o decizie radicală. Părăsește Florida însorită pentru agitația din New York și se mută cu fiica ei. Acolo, viața ei se schimbă complet. Eleanor ajunge, din pură întâmplare, la un grup de sprijin pentru supraviețuitorii Holocaustului.
Într-un moment de impuls, povestește viața tragică a prietenei sale Bessie, care chiar îndurase ororile lagărelor, ca și cum ar fi fost a ei. Minciuna prinde viață. Rapid. După întâlnire, Nina Davis (Erin Kellyman), o studentă la jurnalism, o abordează pentru un articol. Între ele se leagă o prietenie, însă castelul de nisip al lui Eleanor începe să se surpe, amenințând să distrugă totul: relația cu familia, noile legături, tot.
„Sper ca lumea să nu creadă că bunica mea era o psihopată”
Să fie clar: „Eleanor the Great” nu e o poveste reală. Nu în totalitate. Dar personajul Eleanor? El este. Sursa de inspirație a fost chiar bunica scenaristei Tory Kamen, pe nume Elinore. Coincidență? Greu de crezut. Asemănările sunt izbitoare. La 95 de ani, Elinore a lăsat Florida în urmă pentru a se muta singură în Manhattan. Și, ca într-o oglindă, cea mai bună prietenă a ei se numea tot Bessie.
Kamen a ținut însă să sublinieze că filmul nu e un documentar. „Nu vreau ca oamenii să intre în cinematograf gândindu-se: «Stai, bunica scenaristei era o psihopată?», pentru că [personajul] face niște lucruri groaznice”, a declarat ea pentru Script Magazine. Bunica ei reală, Elinore, a murit în timpul pandemiei. Avea 99 de ani. „A avut o viață atât de grozavă și lungă”, a adăugat Kamen. „În tot timpul de când s-a mutat la New York, a locuit singură, a fost total independentă și complet lucidă până la sfârșit.”
Tragedia reală a Holocaustului, adusă pe ecran de supraviețuitori autentici
Ironia sorții… Eleanor din film minte despre trecut, dar producția a inclus oameni care chiar au supraviețuit Holocaustului. Rita Zohar, actrița din rolul lui Bessie, s-a născut în 1944 într-un lagăr de concentrare din Ucraina. Povestea ei este cutremurătoare. „Când rușii au venit și au eliberat lagărul, aveam 4 luni și jumătate, și probabil asta mi-a salvat viața, pentru că nu aș fi putut supraviețui mai mult de atât”, a dezvăluit actrița pentru Jewish Telegraphic Agency.
Pentru ea, rolul a atins o coardă extrem de sensibilă. „Chiar dacă aceasta nu este povestea mea, nu este ce mi s-a întâmplat mie sau familiei mele, totuși, prin verbalizarea ei, m-am conectat cu Bessie și am devenit Bessie în film”, a continuat Zohar. Scarlett Johansson a confirmat că a insistat să distribuie supraviețuitori reali pentru a „împărtăși poveștile lor”. O decizie conștientă. „Nu s-a pus niciodată problema dacă vom distribui supraviețuitori reali. Mai degrabă, cum putem identifica persoane care ar dori și ar putea participa”, a explicat regizoarea.
Legătura personală a lui Scarlett Johansson: „Bunica mea ar fi fost mândră”
Nu doar scenarista a avut o motivație personală. Scarlett Johansson a simțit-o la fel de puternic, tot prin prisma bunicii ei. „Bunica mea ar fi fost mândră că am regizat un film”, a spus Johansson pentru Parade. „M-a încurajat mereu în diferitele direcții pe care le-a luat cariera mea. M-a făcut mereu să simt că nu există nimic ce nu aș putea face.”
Scenariul a captivat-o din prima clipă, având elemente care îi erau profund familiare, de la New York-ul transformat în personaj de sine stătător, la identitatea evreiască și relațiile complexe dintre generații. Johansson, ai cărei membri ai familiei extinse au murit în Holocaust, a simțit că poate da viață acestei povești. „Am simțit că mă pot conecta la atâtea elemente. Am simțit că pot să-l filmez. «Chiar cred că pot regiza asta»”, și-a amintit ea. În final, personajul Eleanor a devenit universal. „Se simte ca și cum ar fi bucăți din bunica fiecăruia acolo.”
