A vrut să trăiască. A spus-o limpede, în fața evaluatorului, invocând credința ei. Câteva ore mai târziu, era moartă. Cazul unei femei bolnave din Canada, eutanasiată într-o succesiune de evenimente bizare, ridică semne de întrebare uriașe despre legea morții asistate.
Povestea, relatată de Daily Mail și preluată de Știrile ProTV, arată fisuri adânci în sistemul canadian de Asistență Medicală la Moarte (MAiD). Legea dă pacienților cu boli terminale dreptul să ceară procedura, dar acest caz demonstrează cum o cerere procesată în regim de urgență, în doar câteva ore, poate călca în picioare ultima voință a unui om.
Vocea pacientei, ignorată. Cum s-a ajuns la moartea asistată
Totul a pornit de la o operație de bypass coronarian cu probleme. Femeia a ajuns acasă, în grija soțului, și el un om în vârstă. Starea ei s-a degradat. Bărbatul a cedat. Era la capătul puterilor. Inițial, pacienta le-a spus apropiaților că ia în calcul MAiD. Dar în fața primului evaluator, a anulat tot. A spus că vrea la un centru de îngrijire, nu să moară.
Voia să trăiască.
O decizie cât se poate de clară. Sau așa ar fi trebuit să fie.
Trei evaluatori, o singură zi. Semnele de întrebare se adună
A doua zi, soțul a cerut o nouă evaluare. Una urgentă. Un al doilea evaluator, chemat în grabă, a decis că femeia este eligibilă, ignorând complet faptul că se răzgândise cu o zi înainte. Protocolul cerea contactarea primului evaluator, care și-a exprimat imediat rezervele, subliniind riscul unei „presiuni externe” venite din partea soțului epuizat și insistând că situația nu poate fi decisă pe fugă. Avertismentul său? Ignorat. Un al treilea medic a confirmat eligibilitatea.
În seara aceea, femeia a fost eutanasiată.
Presiune externă sau epuizare? Rolul controversat al soțului
Cine a vrut, cu adevărat, moartea ei? Raportul comitetului de analiză e direct: soțul a fost „principalul avocat al cererii de MAiD”. El a insistat. El a grăbit totul. Simplul fapt că el era de față când s-a întâmplat totul pune sub semnul întrebării libertatea ei reală de a alege. Intervalul incredibil de scurt dintre evaluări nu a lăsat timp pentru nimic altceva. Nimeni nu s-a gândit să exploreze alte căi, cum ar fi accesul la îngrijiri paliative sau măcar oferirea de sprijin pentru soțul copleșit.
Ironia sorții? O procedură menită să ofere control pacientului pare să i-l fi luat complet.
O lege sub lupă. Canada și granița fragilă a consimțământului
Cazul a reaprins o dezbatere aprinsă în Canada. Legalizată în 2016 pentru bolile terminale, legea MAiD a fost tot extinsă, acoperind acum boli cronice, dizabilități și, în viitorul apropiat, chiar anumite afecțiuni de sănătate mintală. Dr. Ramona Coelho, membră a comitetului care a analizat cazul, a criticat aspru gestionarea situației. Ea a spus clar că accentul trebuia pus pe asigurarea unui suport adecvat, atât pentru pacientă, cât și pentru soțul ei. În loc de o soluție medicală rapidă, era nevoie de compasiune și de resurse pentru îngrijire. O nevoie fundamentală, în acest caz, trecută cu vederea.
