Actorii Eugen Cristea și Anca Pandrea, alături de solistul Mihai Onilă, povestesc cum simt prezența celor dragi care nu mai sunt printre noi. Terapeutul explică de ce nu toată lumea are această capacitate.
Ce legătură poate exista între lumea noastră și cea de dincolo? Trei personalități cunoscute din România împărtășesc experiențe care nu au explicații simple, dar care pentru ei sunt reale și importante. De la schimbări subtile în fotografii la voci care se aud doar în minte, poveștile lor ridică întrebări despre limitele percepției umane.
Vibrații și legături invizibile: explicația unui terapeut
Mihai Onilă, solistul trupei Axxa și terapeut, spune că abilitatea de a simți energia celor plecați dintre noi depinde de câmpurile vibraționale ale fiecăruia. „Nu oricine are această percepție, nu oricine poate simți această energie, este vorba despre câmpul vibrațional și despre propria vibrație a oamenilor, mai înaltă sau mai joasă, ca la sunete”
Imaginați-vă că fiecare om transmite o anumită energie. Unii o simt ca pe o ceață ușoară, alții o percep ca pe o voce interioară. Onilă spune că această sensibilitate l-a ajutat să păstreze o legătură cu fiica sa, Ioana Emily Hope, care a pierdut lupta cu cancerul la doar 10 ani.
- „Pe fiica mea o simt ca pe o prezență, care îmi răspunde la întrebări, atunci când o chem. E o voce feminină și caldă, pe care o aud mental. Dar asta mi se întâmplă și cu alte spirite, care nu mai sunt aici, în fizic, și care vin când le chem și fiecare are o voce proprie”
Anca Pandrea: „Tabloul lui Iura schimbă expresia”
„Cred că ceva există, pentru că, de multe ori, se întâmplă să simt în spatele meu ceva, ca un abur, ca o ceață, care trece prin cameră. Sunt sigură că Iura și mama mă veghează, de acolo, de Sus. Când greșesc, Iura pare că mă și ceartă. Văd asta în privirea lui, din poza din tablou, uneori parcă își schimbă și mimica feței. Mulți care au intrat în casă au văzut asta, mi-au dat dreptate”
Reacțiile celor din jur la astfel de experiențe
Unii oameni de știință spun că aceste trăiri pot fi rezultatul durerii sau al dorinței de a păstra o legătură cu cei dispăruți. Totuși, pentru cei care le trăiesc, aceste explicații nu par suficiente. „Când mai mulți oameni au observat același lucru la tabloul lui Iura, m-am simțit înțeleasă”, adaugă Pandrea.
Eugen Cristea: lumânări aprinse și vise cu Cristina Deleanu
„Îi simt prezența în casă, parcă am simțit-o lângă patul meu, ca o ocrotire. Simt ca o prezență în cameră, lumânările ard tot timpul. Când plec de acasă, în provincie, am o lumânare cu luminiță, cu baterii, o pun spre Răsărit. Am o fotografie mare cu Cristina, am și trei tablouri, trăiesc adesea cu senzația că expresia se modifică. Eu sunt un tip foarte credincios și cu frica lui Dumnezeu. Cristina a murit, nu mai este fizic, pe acest pământ, dar simt că, de undeva, de deasupra, mă veghează. O visez aproape în fiecare seară. În vis, îmi zâmbește, cred că e bine, acolo, unde e, cred că are sufletul liniștit. Toate aceste trăiri și experiențe mi le notez într-un caiețel”
- Păstrează lumânări aprinse în casă și o fotografie mare cu soția sa.
- Se roagă și simte că prezența Cristinei îl ocrotește.
- Își notează toate visele și senzațiile legate de soția sa într-un caiet.
Ce spun specialiștii despre aceste trăiri
Psihologii consideră că perceperea prezenței celor decedați este un mecanism natural de adaptare la pierdere. „Mintea umană caută alinare în momentele dificile”, afirmă dr. Maria Popescu, terapeut specializat în doliu. Totuși, atunci când mai multe persoane simt sau văd același lucru, întrebările continuă să apară.
Mihai Onilă rămâne convins că nu este vorba doar de imaginație. „Nu e vorba de imaginație. Vibrațiile înalte permit conexiuni dincolo de lumea fizică”, susține el. Onilă recomandă celor care trec prin astfel de experiențe să le noteze, așa cum face și Eugen Cristea.
Astfel de povești continuă să stârnească interes și discuții între cei care cred și cei care sunt sceptici. Indiferent de explicații, pentru cei care le trăiesc, aceste experiențe au o semnificație profundă și oferă alinare în fața pierderii.
Experiențele relatate de Eugen Cristea, Anca Pandrea și Mihai Onilă arată că legătura cu cei dragi nu se rupe odată cu trecerea în neființă. Fie că este vorba de senzații, vise sau percepții subtile, aceste trăiri îi ajută să meargă mai departe și să simtă că nu sunt singuri. Astfel de povești ne reamintesc cât de importantă este memoria celor pe care i-am iubit.
