E normal să-ți pierzi cumpărul din când în când. Chiar să te enervezi maxim. Se mai întâmplă. MAI ALES când cineva îți spune lucruri de genul:
Non-scuze de genul Îmi pare rău că nu înțelegi… sau Îmi pare rău că te simți jignit/ă…
Ce-ar fi să-ți pară rău pentru ce ai spus/făcut și ATÂT?!
Toți băieții / toate fetele sunt la fel
Înseamnă că și cel/cea care o spune e la fel ca restul.
E doar un animal, ce-ți pasă atât?
E o ființă, în primul rând.
De ce ești așa tăcut/ă?
Uhm… poate pentru că pur și simplu nu ai chef de vorbă?
În fine sau Mă rog.
E ca și cum ți-ai da sign out din conversație.
E, hai, că putea fi mai rău!
Adevărat, dar de ce ar trebui să te încălzească asta cu ceva?
De ce ești așa irascibilă, ești pe stop?
Poate pur și simplu te enervează prostia respectivului individ. La asta nu s-a gândit.
Și… ce mai faci?
Atâtea răspunsuri posibile, atât de puțin chef să dai vreunul…
Mă simt groaznic, viața mea s-a terminat, nu mai suport… / Ce-ai pățit? / Nu vreau să vorbesc despre asta.
Atunci de ce mai deschizi subiectul?!?!?!
Cum merge școala?
Școala nu merge. E doar o clădire.
Tu la auzul căror vorbe te enervezi cel mai tare?
Foto: 123rf.com
