Alex Vasilache, solistul medic ne-a spus cum e viata la o saptamana dupa vaccin

Toata lumea il stie din trupa Jukebox unde canta cu Bella Santiago dar si din proiecte precum „Cronica Carcotasilor”, „X Factor” sau „Te cunosc de undeva”, unde a participat acum ceva timp. Insa putini sunt cei care stiu ca Alex Vaislache este de anul acesta medic si am stat de vorba cu el despre vacicinul anticoronavirus pe care si l-a facut dar si despre viata inainte si de dupa pandemie.

Bravonet: In urma cu cateva zile multa lume a aflat ca esti si medic si ca te-ai vaccinat. Ai avut reactii adverse dupa vaccin sau e totul ok?
Alex Vasilache: Nu a durut, nu a avut niciun fel de reactii adverse vaccinul. Vaccinul se face in umar si pina a doua zi am simtit urma de la intepatura. Eu sunt alergic de principiu, la o multime de lucruri. Sunt unul din oamenii care atunci cand vine primavara si vara si infloresc tot felul de plante avem rinita alergica, conjunctivita. Noi am fost intr-un numar destul de mare vaccinati si nu am auzit de nimeni sa aiba probleme. Unii au zis ca a doua zi s-au simtit asa, un pic mai molesiti.

Ai avut probleme de sanatate tu sau cei din familia ta?
Cumva am avut noroc, familia a fost sanatoasa. Nu am avut probleme de sanatate in familia noastra, nici in familia de baza nici in familia extinsa. Cumva am reusit sa fim ocoliti de covidut. Am avut noroc, ma rog, am incercat sa ne protejam, pe cat posibil. Adica nu ne-am protejat de ochii autoritatilor, am incercat sa avem grija de sanatatea noastra. A fost greu pentru ca asta a presupus sa ne limitam la un cerc foarte restrans de prieteni cu care sa ne vedem si cu care sa ne vizitam. Incercam pe cat posibil sa nu mai iesim atat de mult, sa nu ne mai vedem cu toti prietenii, cu unii tinem legatura doar prin telefon sau prin mesaje.

Odata cu postarea facuta de tine ca te ai vaccinat am aflat lucruri noi despre tine. In paralel cu muzica ai facut si medicina?
Eu am terminat facultatea de medicina in 2001, apoi in 2005 dupa prima noastra participare la Eurovision, am luat decizia sa nu continui mai departe cu cariera medicala, terminasem deja facultatea, facusem un an de stagiatura, si am spus ca vreau sa ma dedic in totalitate muzicii pentru ca e greu sa faci medicina in timpul liber. Practic am scos medicina din orice calcul pina in 2020. Iar pe perioada lui 2020 practic a trebuit sa invat pina pe 15 noiembrie cand a fost examenul. Sa invat din final de iulie pina in nouembrie pentru examenul de rezidentiat care sa mi permita acum la 1 ianuarie 2021 sa lucrez ca medic.

Cum a fost 2020 pentru tine?
Foarte buna intrebare. A fost un an cu surprize mari, la inceput neplacute, apoi angoase. A fost prima oara in 20 de ani in care m-am trezit in inposibilitatea de ami mai intretine familia din profesia, ocupatia, pe care am avut-o atata timp. Noi ca trupa suntem mai mult in cadegoria de performin artist, adica veniturile noastre, in cea mai mare parte vin din prestatia live. Mai precis te duci la cantare, ai ce manca, nu te duci la cantare, e cam nasol. Avem si piese originale avem si piese care se difuzeaza pe radio, dar si coveruri.

Cum a fost sa fii in mijlocul evenimentelor in mijlocul pandemiei?
Anul trecut nu am lucrat in spital, nu am putut fi in mijlocul evenimentelor. Ce pot sa spun acum, dupa o saptamana petrecuta la Spitalul de boli infectioase, e adevarat, noi nu avem voie, se pare, prin lege, sa avem contact direct cu pacientii in zona contaminata,

Ai vazut cazuri in spital care te au impresionat?
Lucrul care m-a impresionat cel mai tare pina acum a fost un pacient care a venit bolnav, respirand prost, avand plamanii destul de afectati de covid si cu test pozitiv, era clar ca la varsta lui nu putea sa aibe ceva si care a plecat din spital dupa ce a facut tratament cu antivirale si cu ce se face in momentul de fata, a plecat pe picioare.

Ai mai avut timp de compus sau de intalnit cu colegii de trupa in perioada asta de un an?
Cu colegii a fost greu sa ma intalnesc perioada asta. Intr-o prima faza am fost in carantina la tara, ne-am retras la bunicii sotiei mele, si acolo am mers cu Andrei, unul dintre colegi si cu familia lui, si am inceput sa lucram la un proiect, mai mult el, e advarat, pentru ca e mai talentat pe partea asta de creatie. La noi e o problema, pentru ca atunci cand ne apucam sa lucram la un proiect, oricat de comercial si accesibil incercam sa-l facem, tot rock iese.

Cu Bella Santiago, colega de trupa, ai mai vorbit? Pastrati legatura?
Cu ea si colegii mai vorbim, am mai avut cantari online, din cand in cand, toate cantarile noastre sunt cu Bella, de patru ani, asa e proiectul Juke Box cu ella Santiago. Avem agenda plina incepand cu luna mai, si se completeaza cumva si pentru 2022. Primim cereri de eveniment insa practit totul depinde de cat de repede se reia activitatea, viata normala, a oamenilor din tara. Si din pacate, asta depinde de cat de repede si proportia in care oamenii inteleg ca vaccinul nu este un lucru care te imbolnaveste ci dimpotriva este singura noastra sansa sa ne reluam vietile inapoi.

Iti e dor de scena si de concerte?
Da, imi e dor de scena, imi e dor sa cant. Cel mai groaznic a fost in anul asta ca pentru prima oara dupa 20 si ceva de ani am stat atat de departe de scena fara sa fiu acolo. Am avut inclusiv cateva cantari online dar nu i acelasi lucru. Am cantat mai mult de dorul si bucuria de a canta. De a ma regasi cu Bella si cu colegii de trupa pe scena. Acolo sunt niste energii care se schimba cu publicul, e o vibratie, oamenii obisnuiti nu stiu daca inteleg.

Ce le spui celor care n au de gand sa se vaccineze?
Pentru cei care nu vor sa se vaccineze le spun doar atat. Incercati sa luat informatiile de la oameni care lucreaza cel mai mult cu virusuri si cu bacterii. Si anume medici epidemiologici si infectionisti. Am mai zis o si altadata, cred ca e o comparatie la care multa lume a rezonat. Atata vreme cat nu te duci sa-ti repari masina la croitorie si nu te duci sa ti comanzi un costum de haine la macelarie, nu vad de ce ai avea incredere in orine altcineva in afara de medici.

Ce nu ti-a placut sau te-a socat anul trecut?
Sentimentul ca meseria din care eu am trait si am platit taxe la stat 20 de ani este practic asa de usor sa te debarasezi de ea, sa o arunci la gunoi. Practic, ne-au inchis o industrie intreaga fara macar sa clipeasca, fara sa ne ajute cu nimic. Iar modul in care au gasit de cuviinta sa ne ajute, cu o incompetenta a autoritatii, dusa pina la maxim. Practic nu ne-au ajutat cu nimic. Firmele care erau din domeniu de entretaiment, da, va mai dam ajutor, somaj tehnic cateva luni dupa care voi aveti obligatia sa mentineti cartile de munca in functiune si sa mentineti cartile de munca in functiune. Dar tu ma lasi mai departe sa muncesc, nu ma lasi sa castig bani in continuare. Da ma obligi sa tin oamenii angajati. Pentru ca eu nu stiu daca o sa ma ajute sau nu. Pentru ca orice fel de ajutor a ajuns foarte tarziu si a ajuns dupa luni de zile de la momentul in care aveai nevoie de el.