Vă mai amintiți de trupa care a șocat o lume întreagă când și-au smuls fustele pe scena Eurovision? Pe bune, a fost un moment complet nebunesc pentru acele vremuri. Ei bine, au trecut 45 de ani de la victoria fenomenală a celor de la Bucks Fizz, iar povestea lor din culise este absolut demnă de un film de la Hollywood. De la faimă mondială la un accident horror care i-a adus la un pas de moarte, veteranii pop au trecut pur și simplu prin iad și s-au întors.
Momentul care a schimbat istoria muzicii
Totul a explodat cu acea coregrafie pentru hitul number one „Making Your Mind Up”. Victoria a fost a lor în secunda în care Bobby Gubby și Mike Nolan au rupt fustele purtate de Cheryl Baker și Jay Aston, dezvăluind ținute mult mai scurte dedesubt. Cheryl, care are acum 72 de ani, își amintește perfect acea seară: „Trei minute și o fustă ruptă ne-au schimbat viețile pentru totdeauna.”
Iar fetele nu se opresc aici. Acum, sub noul nume The Fizz, se bucură de un an plin, pregătind un nou single intitulat „A Crazy Shot in the Dark” și având o serie de concerte sold-out la festivalurile de profil. Discutând despre fenomenul muzical care împlinește 70 de ani (cu semifinale la Viena pe 12 și 14 mai, urmate de marea finală pe 16 mai), Cheryl recunoaște cu sinceritate cum au stat lucrurile. „Eurovision, este destul de incredibil. L-am făcut de două ori. L-am făcut în 1978 și am ieșit pe locul 11, ceea ce la acea vreme a fost cel mai prost rezultat pe care l-a avut vreodată Marea Britanie.”
Dar victoria din ’81 a șters orice urmă de dezamăgire anterioară.
„Să-l câștigăm a fost fenomenal, ne-a schimbat viața, a fost magic. Acum este mai mare și mai bun. Pe atunci era un public invitat, demnitari, primarul local, un pic cam rigid. Acum sunt fani adevărați, cu steaguri, e un mare festival al iubirii”, explică solista.
Nostalgia anilor 80 vinde pe paine
Cifrele vorbesc de la sine.
Ca Bucks Fizz, trupa a vândut 15 milioane de discuri la nivel mondial și a avut trei hituri pe primul loc în topuri. The Fizz rămâne un cvartet, dar Cheryl și Jay (64 de ani) sunt acum acompaniate de Nikk Mager (42 de ani) și Matthew Pateman (55 de ani). Aceștia l-au înlocuit pe Mike, după plecarea sa din 2024. O bătălie legală urâtă din 2011 a stabilit că Bobby deține marca înregistrată pentru numele Bucks Fizz, așa că au trebuit să se adapteze. Jay face haz de necaz: „În mod tragic, încă ne rupem fustele!”
Iar goana asta după nostalgia anilor ’80 nu este doar un fenomen britanic, ci se simte la fel de puternic și în România. Exact la fel cum noi umplem până la refuz sălile la petrecerile retro din Cluj sau București pentru a reasculta hiturile tinereții, britanicii se înghesuie la concertele The Fizz, într-un reportaj exclusiv publicat recent de Mirror aflând că trupa are agenda plină ochi la evenimentele de profil. Matthew, fost membru al trupei de băieți Bad Boys Inc din anii ’90, trăiește un vis cu ochii deschiși: „Am urmărit victoria din 81 la bunica mea, stând în fața televizorului, copiind coregrafia. Land of Make Believe a fost și primul disc pe care l-am cumpărat vreodată – iar acum sunt în trupă. Să am acea amintire din copilărie cu Bucks Fizz, iar acum să fiu pe scenă gata să-i rup fusta – e ireal. Mi se face pielea de găină.”
Colegul său, Nikk (devenit celebru după emisiunea Popstars: The Rivals și trupa Phixx), completează tabloul. „Muzica este un limbaj universal pe care îl înțelegem cu toții, ne aduce pe toți împreună. Și cu cât lumea este mai incertă, cu atât nostalgia este mai importantă.”
Tragedia de pe autostrada si cicatricile pe viata
Numai că viața divelor pop nu a fost deloc o petrecere continuă. În 1984, un accident teribil de autocar a fost la un pas să șteargă trupa de pe fața pământului. În timp ce se întorceau spre hotel după un concert sold-out la Newcastle City Hall, autobuzul lor de turneu s-a izbit violent de un camion.
Declarațiile lui Cheryl îți cam dau fiori pe șira spinării: „Încă mai am o bucată de autostradă în picior. Oamenii mi-au spus de-a lungul anilor: «Știi că ai pix pe picior?». Eu și Mike am trecut prin parbriz și luni de zile mai târziu, bucăți de sticlă încă ieșeau din corpul meu. Orice semne negre pe care le vedeți pe mine, sunt bucăți din A1. Am rugat un chirurg plastician să le scoată, dar a spus că operația ar face cicatrici mai rele. Faptul că am ieșit de acolo în viață, a fost o a doua șansă la viață. Am fi putut muri cu toții, iar lui Mike i s-au citit de fapt ultimele rugăciuni.”
Jay recunoaște că trauma i-a marcat profund. „Ne-a schimbat complet. Eram într-un asemenea vârtej de succes aglomerat, călătorind peste tot în lume. Pe o asemenea culme încât, cumva, impactul a fost aproape ca și cum cineva ar fi spus «stop». M-a afectat cu adevărat. Ne-am izbit de un camion care avea oțel pe el și a fost un asemenea impact. Am fost norocoși că am supraviețuit. Soțul meu are o fascinație pentru trupele care nu mai există și atât de multe dintre ele au fost ucise în accidente – accidente de avion, accidente de autocar. Călătorești atât de mult.”
Bilanțul a fost devastator pentru toți. „Am fost cu toții grav răniți. Bietul Mike – i s-a scos cam o treime din creier din cauza unui cheag de sânge uriaș. Cheryl și-a rupt spatele, eu am avut o rană la cap, nasul rupt, coaste rupte”, mai spune Jay.
Lupta cu boala si un nou inceput
Jay a părăsit trupa în 1985, fiind nevoită să își vândă casa din Londra pentru a acoperi cheltuieli de judecată uriașe, de 400.000 de lire sterline. A fost înlocuită de Shelley Preston. Deși a revenit în grup în 2009, viața i-a mai dat o lovitură cruntă în iunie 2018, când a fost diagnosticată cu cancer la gură, la vârsta de 57 de ani. A suferit o operație de șapte ore pentru a i se îndepărta și reconstrui o parte din limbă, folosind țesut de pe coapsă.
Astăzi, din fericire, nu mai are cancer. „Cancerul mi-a schimbat din nou perspectiva asupra lumii. Mi-am scris testamentul. M-am gândit doar la fiica mea, Josie, și am vrut să fac un plan în caz că nu reușesc. Au luat o bucată din piciorul meu și au cusut-o în gura mea. Anumite silabe sunt dificile, anumite replici. Când dau interviuri limba mi se umflă și uneori merg șchiopătând. Vorbitul vine dintr-un loc diferit al limbii mele. Să cânt este mai puțin dureros decât să fiu nevoită să vorbesc ore întregi. E ca și cum aș avea constant un elastic în gură, care trage. Pot simți gustul doar pe o parte a gurii.”
Nici anii ’90 nu au fost blânzi cu ei. Deși Cheryl a prezentat emisiunea TV de succes Record Breakers între 1987 și 1999, trupa a suferit enorm. „Ieșind din anii 80 și intrând în anii 90, nu puteai să dai Bucks Fizz pe gratis. Făceam săli de bingo. Asta a fost destul de distrugător de suflet. Dar nimeni nu mai voia anii 80 pe atunci. Asta s-a schimbat cu totul.”
Fara regrete pe scena
Și totuși, artiștii au reușit să se reinventeze. Matthew are dreptate când spune că „Nostalgia e ca un drog. Ești transportat înapoi într-un timp în care nu aveai nicio grijă pe lume. Îți făceai temele, apoi te uitai la Top of the Pops.”
Cheryl se bucură din plin de această a doua tinerețe muzicală. „Ne distrăm mai mult ca niciodată. Era foarte serios pe vremuri și nu aveam niciun cuvânt de spus.” Jay o susține în totalitate: „Eram niște marionete complete, eram împinși și împinși. Am avut vreo trei zile libere în primul an. Acum noi dăm tonul.”
Deși le este dor de Mike, noii colegi le-au adus un suflu proaspăt. „Băieții ăștia, vor să facă concertele. Ne-am întors la cântat și dansat cu totul”, râde Cheryl, în timp ce Nikk adaugă că „Pentru genul ăsta de job, trebuie să fii plin de energie”. Relațiile din trupă s-au sudat altfel acum, mai ales după tensiunile din trecut cu Bobby, despre care Cheryl spune sec: „I-a fost greu să lucreze cu mine și mie mi-a fost greu să lucrez cu el.”
Revenirea lui Jay a fost însă pansamentul de care aveau nevoie. „Pe de altă parte, când Jay a plecat, nu am mai văzut-o timp de 20 de ani. Dar când s-a întors, a fost ca și cum ți-ai primit vechea prietenă înapoi.”
Vârsta chiar pare doar un număr pentru ei. „Avem deja 192 de ani… dar când ești pe scenă, fanii se uită în sus și văd pe cineva de o anumită vârstă, văd o amintire și tu cânți melodiile de care ei își amintesc”, concluzionează Cheryl cu mândrie. Iar Jay lasă un ultim mesaj clar pentru fanii care vin să îi vadă live: „Ne vom rupe fustele până la 100 de ani.”
