Folosindu-se de relații influente și metode ingenioase, Serghei Mizil a reușit să strângă sume considerabile de bani în perioada comunistă, potrivit propriilor declarații și relatărilor din acea vreme.
Într-o perioadă în care mulți români se confruntau cu lipsuri, Serghei Mizil își clădea o avere într-un mod aparte. Povestea lui se remarcă prin modul în care a combinat relațiile personale, accesul la resurse rare și un simț practic pentru afaceri. Astfel, a reușit să ducă o viață confortabilă, diferită de a majorității oamenilor din acea vreme.
Relația apropiată cu familia Ceaușescu
Serghei Mizil nu a reușit singur. Legătura sa strânsă cu Nicu Ceaușescu, fiul liderului comunist Nicolae Ceaușescu, i-a deschis multe uși. Sora lui, Donca Mizil, a fost considerată marea iubire a lui Nicu, iar această relație de familie i-a adus numeroase avantaje.
„Pe mine și pe alți amici ne lăsau să ieșim din țară. La fiecare ieșire aduceam și vindeam 20 de aparate video, 300 de casete, 400 de geci de blugi. Mă lăsau să ies de vreo două ori pe an și nu aveam probleme la vamă. Doar din copierea casetelor puteam să scot, în cam o lună și jumătate, 80.000 de lei, echivalentul unei Dacii. Practic nu aveam probleme cu banii”
- Se bucura de protecția tatălui său, Paul Niculescu Mizil, care era demnitar
- Avea acces la magazinele gospodăriei de partid, unde produsele erau destinate doar unor persoane selecte
- Colabora cu sportivi și piloți care călătoreau în străinătate
Afaceri și metode ingenioase în comunism
Mizil a pus la punct o rețea eficientă prin care reușea să aducă în țară produse greu de găsit. De două ori pe an, călătorea în străinătate și aducea obiecte de lux, de la whisky cu etichetă neagră la aparate electronice. Aceste produse erau apoi vândute la prețuri mari.
„Pe mine și pe alți amici ne lăsau să ieșim din țară. La fiecare ieșire aduceam și vindeam 20 de aparate video, 300 de casete, 400 de geci de blugi. Mă lăsau să ies de vreo două ori pe an și nu aveam probleme la vamă. Doar din copierea casetelor puteam să scot, în cam o lună și jumătate, 80.000 de lei, echivalentul unei Dacii. Practic nu aveam probleme cu banii”
Petrecerile lungi de la Snagov
O parte din bani erau cheltuiți pe petreceri care durau câte trei-patru zile, la Snagov sau la munte. Aceste întâlniri erau importante nu doar pentru distracție, ci și pentru a-și menține și întări cercul de relații utile.
„În magazinele gospodăriei de partid nu mai găseai aproape nimic, dar noi ne descurcam. Aveam în anturaj shopiști, care se învârteau la magazinele pentru străini; mai eram prieten cu sportivi și piloți care ieșeau din țară. Tata lucra la cooperație, unde aveau, pentru inițiați, băuturi străine, de exemplu whisky cu etichetă neagră. Făceam chefuri la Snagov și la munte care durau trei-patru zile”
Un sistem permis de autorități
Chiar dacă activitățile lui Mizil puteau fi considerate „speculă”, el nu a avut probleme cu autoritățile. Sprijinul primit din partea familiei și a rețelei de cunoștințe l-a protejat.
„În magazinele gospodăriei de partid nu mai găseai aproape nimic, dar noi ne descurcam. Aveam în anturaj shopiști, care se învârteau la magazinele pentru străini; mai eram prieten cu sportivi și piloți care ieșeau din țară. Tata lucra la cooperație, unde aveau, pentru inițiați, băuturi străine, de exemplu whisky cu etichetă neagră. Făceam chefuri la Snagov și la munte care durau trei-patru zile”
- Magazinele speciale pentru străini erau sursa principală pentru produsele rare
- Vameșii nu îi puneau probleme la trecerea graniței datorită relațiilor sale
- Banii obținuți îi asigurau un stil de viață privilegiat într-o perioadă dificilă
După Revoluție, Mizil nu a avut de suferit din cauza acestor activități. Mulți consideră că vechile sale relații l-au ajutat și în perioada de tranziție.
O poveste care reflectă o epocă aparte
Astăzi, povestea lui Serghei Mizil este un exemplu despre cum anumite persoane au reușit să depășească restricțiile comunismului. Totuși, puțini aveau acces la astfel de oportunități.
Cei mai mulți români nu puteau beneficia de asemenea avantaje. „Era un sistem paralel pentru cei apropiați de putere”, spun unii analiști. Mizil recunoaște că norocul a jucat un rol important în succesul său.
Averea strânsă atunci i-a permis să ducă o viață confortabilă și după schimbarea regimului. Poveștile sale despre acea perioadă continuă să atragă atenția publicului, oferind o perspectivă asupra felului în care se trăia în cercurile privilegiate ale comunismului.
Chiar dacă timpurile s-au schimbat, amintirile și experiențele lui Serghei Mizil rămân relevante și astăzi, ilustrând complexitatea și contradicțiile unei epoci greu de uitat.
