Desi pana recent Europa era considerata taramul whisky-ului, avand drept tari de originen Irlanda si Scotia, in ultimii ani, pe piata bauturilor alcoolice tari, bate un vant de la rasarit. Whisky-ul atat de cunoscut europenilor a inceput sa fie produs pe meleaguri renumite pentru diferentele culturale extrem de accentuate. Este vorba, desigur, despre Japonia.
O abordare noua
Celebrul whisky japonez a luat cu asalt piata europeana si a surprins iubitorii acestei bauturi cu gustul sau unic si neasteptat. Maestrii japonezi au studiat arta distilarii in Scotia si Irlanda si au adoptat-o, au introdus-o in cultura japoneza. Aceasta bautura a devenit parte integranta a culturii japoneze, in asemenea masura incat fiecare brand comercializat este o afacere de familie. Sticlele de whisky japonez au fost lasate mostenire, din generatie in generatie, iar bautura a fost imbunatatita si redata lumii intr-o forma noua, reinventata.
Atunci cand cauti whisky japonez, fie ca vrei sa achizitionezi, fie doar sa-ti satisfaci o curiozitate, nu ar strica sa stii cateva lucruri despre aceasta bautura.
- Foloseste termenul corect
Toata lumea stie ca exista doua variante pentru a scrie denumirea acestei bauturi. Este vorba de whisky si whiskey. Scotienii se refera la bautura originara din tara lor folosind cuvantul “whisky”, pe cand varianta “whiskey” este folosita de irlandezi si de americani pentru a desemna bautura, care de regula este bourbon. Dat fiind ca licoarea japoneza are drept inspiratie pentru productie traditia scotiana a dublei distilari si a maturarii in butoaie de lemn, termenul corect pentru aceasta este whisky japonez.
- Influenta naturii
Majoritatea distileriilor din Japonia importa ingredientele pentru bautura din Scotia. Acestia folosesc malt si chiar turba originare din insula Isla. Unicitatea gustului este data de restul ingredientelor native, tipul recipientelor in care se matureaza, precum si de conditiile climaterice.
Apa folosita este pura, bogata in minerale ce ajuta la dezvoltarea unor arome interesante pentru single malt. Forma alambicurilor este, de asemenea, diferita, iar lemnul din care sunt construite provine si din import, insa mare parte sunt construite din lemnul unui copac care creste doar in Japonia, sub numele de mizunara. Nu este, asadar, nicio surpriza in faptul ca gustul acestei bauturi este cu totul unic.
- Rafinament in detrimentul consecventei
Gustul whisky-ului scotian va fi intotdeauna recunoscut de cei care prefera acest tip de bautura. Producatorii se ghideaza dupa principiul consecventei, iar gustul clasic este trademark-ul whisky-ului scotian. Traditia dicteaza regulile clare de productie pentru o clasificare riguroasa a bauturii. In schimb, un whisky japonez nu va semana neaparat cu un altul.
Producatorii japonezi aspira spre imbunatatirea retetei si a gustului. In timp ce gustul afumat al tariei scotiene a fost pastrat de-a lungul secolelor, fiind unul dintre pietrele de temelie ale traditiei, producatorii japonezi au alta abordare. Ei inclina spre rafinarea gustului. De aceea, acest tip de bautura va avea mai degraba un gust delicat si subtil. Maestrii japonezi care se ocupa de distilare acorda o atentie deosebita detaliilor si nu se sfiesc sa modifice reteta si modalitatea de preparare pentru a obtine perfectiunea.
- O stea in continua ascensiune
Desi putin cunoscuti in trecut, producatorii de whisky japonez incep sa isi revendice locul la masa titanilor industriei. Monopolul generat de scotieni, irlandezi si chiar americani incepe sa se clatine, in timp ce whisky-ul produs in Japonia inainteaza cu pasi mici, dar repezi si pune stapanire pe inimile si gusturile iubitorilor acestei bauturi. Prezenta din ce in ce mai des in cadrul competitiilor de profil, licoarea castiga premiu dupa premiu. Cunoscatorii ii acorda recunoasterea pe care o merita, iar statutul de bautura exclusivista si calitativa ramane neschimbat.
